Un locaş pentru izbăvirea neamului

De sărbătoarea Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor români, gândurile credincioşilor se îndreaptă spre un locaş de rugăciune şi înălţare spirituală a poporului român care este în plin proces de edificare, Catedrala Mântuirii Neamului. Viitoarea Catedrală Patriarhală de la Bucureşti, de pe Calea 13 Septembrie, închinată marelui praznic împărătesc de astăzi, reprezintă un ideal al naţiunii române apărut în vremuri de mari încercări şi izbândă cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Războiul de Independenţă din 1877- 1878 a însemnat şi victoria finală a Principatelor Române unite împotriva Imperiului Otoman. Odată cu această mare izbândă s-a conturat în conştiinţa naţională ideea ridicării unei catedrale care să marcheze momentul eliberării istorice. Principele Carol I al României (1839-1914) a spus că trebuie să se ridice o catedrală în capitala ţării, ca simbol al unităţii sufleteşti a poporului român, dar şi ca mulţumire către Dumnezeu pentru eliberarea românilor de ocupaţia turcească. În anul 1884, la trei ani după ce România a devenit oficial regat, s-a alocat din bugetul ţării, la dorinţa expresă a regelui Carol I, suma de 5 milioane de lei aur pentru ridicarea Ca-tedralei Mântuirii Neamului. Această sumă reprezenta în jur de 5% din bugetul ţării.  Pe lângă motivaţia spirituală, a fost exprimată şi o motivaţie practică: nici unul din cele 100 de locaşuri de rugăciune ale Bucureştiului nu era suficient de încăpător pentru a-i găzdui pe toţi credincioşii care doreau să participe la o slujbă de Te Deum săvârşită în prezenţa regelui sau la o Sfântă Liturghie săvârşită de mitropolitul-primat al României. Alături de această iniţiativă a statului român, s-a afirmat nevoia ca întreaga naţiune română să participe la ridicarea viitoarei catedrale. De o foarte mare frumuseţe a fost apelul Mitropolitului-primat al României Calinic Miclescu (1875- 1886): „Daţi, vă rugăm, credincioşilor, fiecare obolul vostru; darul cât de modest al săracului va fi tot aşa de bine primit ca şi acel al bogatului, precum a fost bine primit şi banul văduvei din Evanghelie“. În ciuda entuziamului colectiv, primul care a abandonat acest deziderat naţional a fost statul român. În 1892 şi 1898, la cererea oamenilor politici Take Ionescu şi Spiru Haret, o mare parte din suma de 5 milioane de lei aur prevăzută în 1884 pentru ridicarea catedralei a fost redirecţionată pentru alte întrebuinţări. La 1900, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice Constantin Istrate a arătat că şi restul creditului din 1884 a fost cheltuit şi a plasat misiunea ridicării Catedralei Mântuirii Neamului în sarcina exclusivă a Sfântului Sinod.

Ca recunoştinţă pentru Marea Unire

După Primul Război Mondial (1916-1918), când pământul românilor a fost reîntregit şi neamul a fost scăpat de Dumnezeu din o mare încercare, regele Ferdinand spunea, la 10 mai 1920: „Astăzi mai mult ca oricând suntem datori să-L preamărim din toată inima cu cântarea «Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!». Această cântare trebuie să răsune în Biserica Mântuirii pe care suntem datori să o ridicăm în capitala tuturor românilor, ca semn de mulţumire pentru ajutorul Celui Preaînalt şi ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam şi veşnică pomenire celor răposaţi pentru înfăptuirea României întregite“. Odată cu ridicarea Bi-sericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, în 1925, iarăşi a fost exprimată necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului care să fie şi Catedrală Patriarhală, dar începutul războiului mondial şi apoi instaurarea regimului ateu comunist au făcut imposibilă ridicarea locaşului. După 1990, proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a fost readus în actualitate de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, iar în anul 2005, catedrala nouă şi-a găsit locul pe terenul din Calea 13 Septembrie. La iniţiativa şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, între anii 2007 şi 2010 au fost observate toate etapele necesare pentru pregătirea documentaţiei ridicării locaşului. În 2010 s-a organizat un concurs pentru atribuirea lucrărilor, iar în toamna acelui an au început primele lucrări la locaş. Astăzi, la aproape cinci ani de la începerea construirii viitoarei Catedrale Patriarhale, locaşul de rugăciune se înalţă sub privirile românilor, pregătind cu fiecare an ce trece bucuria împlinirii unui ideal naţional.

Suprastructura locaşului de cult se înalţă la aproape 27 de metri

Mai multe informaţii despre stadiul actual al ridicării Catedralei Mântuirii Neamului ne-a oferit inginerul Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal la Sectorul monumente şi construcţii bisericeşti al Patriarhiei Române: „Lucrările de execuţie aferente suprastructurii Catedralei Mântuirii Neamului au fost demarate în luna august a anului 2013. De la această dată până la sfârşitul anului 2014 au fost finalizate în proporţie de 100% lucrările de execuţie a suprastructurii catedralei între cotele 0 m - +9m, şi 80% la cele între cotele +9 m - +18 m. Începând cu luna ianuarie 2015 au fost demarate şi lucrările aferente nivelului +18m - +27m. Având în vedere şi sistemul piramidal de execuţie a lucrărilor adoptat în şantier, stadiul acestora la data de 15 mai 2015 este următorul: lucrările aferente nivelului + 9 m - +18 m au fost finalizate în proporţie de 100%; lucrările aferente nivelului +18 m - +27 m sunt finalizate în proporţie de 50%“. La edificarea suprastructurii locaşului de cult s-au folosit până acum cantităţi impresionante de beton, armătură şi cofraje. „Lucrările la suprastructura obiectivului, executate din luna august 2013 până în prezent, evaluate în cantităţi, reprezintă: 3.876 mc de zidărie, 38.869 mp cofraje, 12.314 mc beton turnaţi, 5.545 tone armătură flexibilă montată, 2.217 tone armătură rigidă montată şi peste 40.000 ml de suduri. În luna curentă avem programate lucrările de supraînălţare a macaralelor în vederea demarării montajului platformei metalice de la cota +27 m necesară pentru exe-cuţia lucrărilor de la cota +27m - +36 m. Obiectivul principal al echipei de coordonare este continuarea lucrărilor la structura de rezistenţă a catedralei şi finalizarea acestora până în vara anului 2017“, ne-a spus ing. Vasile Crăcăoanu.