Vestirea Evangheliei mântuirii pe continentul european

La începutul sau spre jumătatea anului 50, Sfântul Apostol Pavel ajunge la Troa, pe coasta Asiei Mici, şi de aici îşi planifică continuarea celei de-a doua călătorii misionare spre Europa continentală. Alături de el este şi Sfântul Evanghelist Luca, unul dintre cei mai importanţi colaboratori şi ucenici paulini, de numele lui fiind legate o Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor din Biblie.

În Troa, oraş aproape de antica cetate Troia, Sfântul Pavel a început să îşi evalueze opţiunile misionare. De aici putea să meargă pe coasta Asiei Mici sau spre continentul european, unde erau comunităţi iudaice importante (Tesalonic, Corint, Atena etc.). Se pare că dilema lui a fost dublată şi de o intensă căutare mistică ce-şi va găsi răspuns prin intermediul unei vedenii: „Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută” (Fapte 16, 9).  Faptul că Apostolul recunoaşte pe bărbatul din vedenie ca fiind macedonean subliniază, încă o dată, că el era familiarizat fie cu portul unui macedonean, fie cu limba greacă specifică pe care acesta o vorbea, arătând că Sfântul Pavel era o persoană cosmopolită pentru vremea lui.

Lărgirea grupului misionar

Revenind la Troa, aici Pavel îl reîntâlneşte pe Sfântul Luca, un nativ din Antiohia Siriei, despre care se crede că era non-evreu, dar cu origini semitice, care s-a convertit la iudaism.  Luca a fost unul din cei 70 de ucenici ai Domnului Hristos amintiţi în Sfânta Scriptură. Nu se ştie exact la ce momente din activitatea Domnului Hristos a participat, dar din Evanghelia scrisă de el reiese că a fost în mod cert prezent la judecata, pătimirile şi moartea Domnului Hristos, de la Ierusalim, fiind apoi unul dintre cei care s-au întâlnit cu Domnul Hristos înviat, după cum ne este prezentat, la Luca cap. 24, evenimentul de pe drumul spre Emaus. Acum, nu se ştie de ce Luca a călătorit din Antiohia cea Mare în Troa pentru a se întâlni cu Pavel. Probabil a dorit să îl ajute pe Apostol în călătoria sa misionară. Faptul că Luca nu era evreu la origine arată că el a îmbrăţişat repede atitudinea lui Pavel faţă de păgâni, de a-i primi la credinţă fără a-i obliga să devină evrei.

Luca era o persoană foarte bine pregătită pentru vremea lui, având calităţi deosebit de înalte. Avea instruire medicală, fiind priceput şi în domeniul artelor, în special al picturii şi  al portretisticii. Cunoştea literatura clasică grecească, în special filosofia, şi se descurca foarte bine în cadrul Imperiului roman. Nu se ştie dacă avea titlul de cetăţean roman. Pregătirea lui specială îl va ajuta la redactarea unei Evanghelii şi a cărţii Faptele Apostolilor. El este cel care a redactat şi o bună parte din epistolele pauline. Aceste lucruri îl fac pe Luca să fie unul dintre cei mai prolifici autori biblici. În privinţa Evangheliei scrise de el, majoritatea comentatorilor consideră că ea conţine foarte multe elemente pauline şi, prin urmare, se crede că ar fi conţinutul Evangheliei mântuirii  pe care Pavel o predica către evrei şi păgâni.

Din Troa spre Samotraki, Neapolis şi Philippi

Din Troa, Pavel, Sila, Timotei şi Luca călătoresc cu corabia spre insula Samotraki. Nu este întâmplătoare oprirea lor în acest loc. Insula-sanctuar era un important loc al păgânismului. Se păstrează şi azi ruinele unui mare templu, din secolul 3, dedicat unei panoplii de zeităţi unde aveau loc ritualuri de iniţiere. Spre deosebire de alte locuri (ex. Olimp), inițierea în cultele de misterii păgâne din Samotraki era deschisă tuturor persoanelor, indiferent de statut social, gen sau origine. Acest fapt probabil că l-a determinat pe Pavel să vestească pentru un timp foarte scurt Evanghelia şi în acest loc. Nu ştim însă cu ce rezultate. Putem presupune că numai şi oprirea acestor oameni sfinţi în acest loc şi vestirea Evangheliei mântuirii şi rostirea numelui lui Hristos au fost un moment de exorcizare a duhurilor rele şi a puterilor întunericului care stăpâneau aceste culte păgâne.

De aici ei merg foarte repede spre Neapolis (Kavala), portul oraşului Philippi, aflat la aproximativ 16 km. Philippi era cel mai important oraş al Macedoniei, capitala acestui stat în timpul independenţei sale. Îşi trage numele de la regele Filip al II-lea al Macedoniei (382-336 î.Hr.), tatăl lui Alexandru cel Mare. Oraşul se află pe unul dintre cele mai importante drumuri romane, Via Egnatia, cu o lungime de aproximativ 1120 km de la Bizanţ, oraşul care va deveni Constantinopol, până la Dyrrachium, la Marea Adriatică. Deşi după declinul statului macedonean oraşul şi-a pierdut din semnificaţia politică, în timpul războaielor interne de după moartea lui Iulius Cezar (44 î.Hr.) a revenit în interesul Romei ca punct strategic militar. Octavian Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) a trans­format oraşul în colonie romană, însemnând că aici au fost aşezaţi şi împroprietăriţi veterani, foşti soldaţi romani, împreună cu familiile lor. Oraşul era administrat direct de împărat prin intermediul a doi magistraţi militari. Philippi era un oraş bogat. În apropiere se afla o mină de aur şi aici se băteau monede cu efigiile imperiale care circulau în toată lumea greco-romană.  Dacă Pavel şi ucenicii lui au trecut destul de repede prin celelalte oraşe întâlnite în timpul călătoriei din Troa, aici ei dedică mai mult timp vestirii Evangheliei. La fel ca şi în alte locuri, misionarii adoptă un plan devenit de acum clasic. Caută să se adreseze întâi sinagogii, comunităţii iudaice din oraş, şi de aici, apoi către populaţia grecească şi romană. Numai că, după cum vom prezenta într-un articol viitor, în Philippi realităţile din teren erau un pic diferite faţă de ceea ce Pavel şi ucenicii au mai întâlnit.