Vizita Patriarhului Justinian la Mănăstirea Agapia în 1958

Orice pelerin care sosește la Mănăstirea Agapia și răsfoiește Cartea de Aur nu poate să nu constate grija deosebită pe care Patriarhul Justinian Marina a avut-o faţă de acest așezământ monahal. Însemnările vrednicului de pomenire patriarh sunt numeroase, ele începând încă din 1946, perioadă în care era Arhiereu-vicar la Iași, cu titlul de „Vasluianul”. Scrierile sunt adevărate cronici de epocă, în care sunt descrise evenimentele din timpul vizitelor, cu amănunte bogate, aceste însemnări devenind peste timp izvoare istorice.

O astfel de relatare este și cea făcută de Patriarhul Justinian Marina în perioada 5-6 octombrie 1958. În acel moment se marcau zece ani de păstorire patriarhală, dar și un deceniu de la înființarea Seminarului monahal de la Mănăstirea Agapia. 

Această deplasare trebuie privită nu doar ca o simplă vizită pastorală într-o stavropighie patriarhală, ci și ca o declarație pe care o făcea Patriarhul Justinian față de regimul comunist din România. În contextul tot mai dificil prin care trecea Biserica Ortodoxă Română, și în special monahismul românesc, asupra căruia se făceau presiuni încă din 1955, patriarhul decide ca prin această vizită să reitereze rolul pe care îl are monahismul în viața Bisericii. Prin atenția deosebită pe care o arată față de Seminarul monahal de la Agapia și față de monahiile din această mănăstire, care urmau cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din București, patriarhul dorea să arate că monahii nu sunt niște oameni ignoranți, slab pregătiți, paraziți sociali, după cum propaganda comunistă afirma, ci sunt niște oameni cultivați, capabili să facă față provocărilor lumii contemporane, ducând mai departe tradiția vetrelor monahale în care s-a dezvoltat cultura românească secole la rând. De altfel, acest deziderat al Patriarhului Justinian a fost scris și în testamentul său prin cuvintele: „Am crezut că numai știința unită cu adevăratul sentiment religios va ridica clerul și Biserica noastră la înălțimea cuvenită și la conștiința datoriei. Am socotit că fără cultură, clerul va continua să rămână stăpânit de prejudecăți, de vicii și numai cu preocupări rituale”. 

Patriarhul Justinian a fost însoțit în vizita sa de la Mănăstirea Agapia de Mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei, de Episcopul-vicar patriarhal Antim Nica și de arhimandritul Emilian Birdaș, vicar al Episcopiei Romanului, alături de autoritățile locale. La eveniment au fost invitați și stareții și starețele din zonă, atmosfera fiind una sărbătorească. În contextul în care cărțile bisericești se tipăreau tot mai greu, cu eforturi considerabile din partea întâistătătorului, Patriarhul Justinian a venit la această deschidere de an școlar, după obicei, cu cărți, reviste bisericești, icoane, cruciulițe și tablouri pe care le-a dăruit elevelor seminarului, arătând prin aceasta cât de preocupat era de condițiile de studiu pe care le aveau maicile la seminar.

Trei ore de filme documentare ale Patriarhiei 

Tot în timpul acestei vizite, patriarhul prezintă în relatarea sa un aspect inedit. După săvârșirea Sfintei Liturghii, cuvântările rostite în biserica mănăstirii, agapa frățească și programul artistic pregătit de elevele seminarului, menționează faptul că participanții la eveniment au urmărit, timp de trei ore, filmele documentare ale Patriarhiei. Oricine citește acest pasaj rămâne uimit. Cum în plină epocă comunistă, în condițiile în care Televiziunea Română fusese înființată în urmă cu aproape doi ani, iar televizoarele erau o raritate în casele românilor, Patriarhia avea deja filme documentare. Această informație, deși pare greu de crezut, având în vedere contextul politic ostil în care Biserica noastră își desfășura activitățile, se confirmă în urma cercetării Arhivei Naționale de Filme. Prin diferite contracte încheiate între Patriarhia Română și societatea de stat Romfilm, care mai târziu își modifică titulatura în Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia”, Patriarhul Justinian a reușit ca principalele momente din viața eclesiastică a Bisericii Ortodoxe Române să nu fie doar consemnate în documentele din Arhivele Sfântului Sinod sau în revistele bisericești, ci să fie și imortalizate în fotografii și filme, care cu trecerea anilor au căpătat o valoare patrimonială deosebită, ele fiind adevărate documente istorice audiovizuale. Aceste filme despre care Patriarhul Justinian vorbește au fost făcute la solicitarea Patriarhiei Române, așa cum se prezintă și în primele cartoane care rulează la începutul fiecăruia, și surprind momente istorice deosebit de importante: întronizarea Patriarhului Justinian, vizitele făcute de întâistătătorii altor Biserici Ortodoxe surori în România, alegeri și întronizări de ierarhi, vizitele unor șefi de stat la Reședința Patriarhală și primele canonizări ale Sfinților Români. Trebuie amintit aici și faptul că această vizită de la Mănăstirea Agapia, pe care patriarhul o consemnează în Cartea de Aur a mănăstirii, a fost filmată, pelicula fiind păstrată în Arhiva Națională de Filme alături de celelalte materiale cinematografice. Prin această acțiune pe care Patriarhul Justinian a inițiat-o, de a realiza filme cu momentele cele mai însemnate din viața Bisericii, la fel ca în multe alte situații, s-a dovedit a fi un vizionar, reușind ca prin deciziile sale să înfăptuiască lucruri care să aibă nu doar rezultate imediate, ci pe termen lung, lăsând generațiilor de după el o moștenire impresionantă, din care Biserica se inspiră și astăzi.

De la șantierul de la Bicaz spre Mănăstirea Sâmbăta din Făgăraș

Consemnarea Patriarhului Justinian despre acest eveniment este extrem de plăcută și ușor de urmărit. O redăm integral, deoarece ne introduce în atmosfera festivă din toamna acelui an: 

Astăzi, 5 octombrie 1958, am participat la sărbătoarea celor 10 ani școlari ai Seminarului Monahal de călugărițe din Agapia și la deschiderea cursurilor celui de-al unsprezecelea an școlar 1958-1959. Cu acest prilej au fost tunse în monahism patru absolvente ale Seminarului - care merg studente la Institutul Teologic Universitar din București - și s-a săvârșit Sfânta Liturghie de Prea­sfințitul Antim Târgovișteanul, vicarul Sfintei Patriarhii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După Sfânta Liturghie am conferit Crucea Patriarhală, pentru activitatea deosebită depusă în conducerea Seminarului Monahal, în cei zece ani ca directoare și profesoară, Maicii Veronica Constantinescu, și pe profesorul de muzică, Părintele Calistrat Stolerui, l-am ridicat la rangul de protosinghel. După Tedeum, Pcuv. prof. și directoare Veronica Constantinescu a făcut darea de seamă despre activitatea Seminarului Monahal în cei zece ani de funcționare, iar în numele absolventelor Seminarului a vorbit Pcuv. monahie Eustochia, licențiată în Teologie și președinta Cooperativei «Arta monahală» din Sfânta Mănăstire Agapia.

Le-am răspuns, arătăm tuturor celor de față, călugărițe, călugări, starețe și stareți din Mănăstirile Moldovei, elevelor Seminarului, absolventelor și corpului didactic, care este datoria și răspunderea lor în păstrarea acestei Candele aprinse în mijlocul Monahismului Moldovean.

După masă a urmat un frumos program artistic, cu coruri și recitări, apoi au rulat timp de trei ore filmele documentare ale Patriarhiei, cu momente din viața Bisericii Ruse și Române.

La aceste festivități au luat parte IPS Justin, Mitropolitul Moldovei, Dl. Andronic, împuternicitul Regiunii Iași, ca delegat al Departamentului Cultelor, Dl. Scutor, împuternicitul Raionului Târgu Neamț, Pcuv. Arhim. Birdaș, Vicar al Episcopiei Romanului, Dl. Radu Boureanu, scriitor, Dl. avocat Cuiceanu -șeful Sfatului Popular Târgu Neamț, stareți și starețe, protopopul Raionului Târgu Neamț, etc.
Astăzi, 6 octombrie, am vizitat sălile de curs, atelierele, zona clădirii uzinei electrice și am împărțit cărți, reviste, icoane, cruciulițe, tablouri, noilor eleve și profesoare le-am dat îndemnul la o muncă neîntreruptă pentru bunul mers al învățământului în acest Seminar.

Apoi am pornit spre Agapia Veche, luând parte la inaugurarea lucrărilor de reparație a bisericilor și inaugurarea noilor clădiri pentru stăreție și trapeză, aducerea apei, etc.

În amintirea acestor evenimente, cu prilejul celor zece ani de funcționare a Seminarului și inaugurarea lucrărilor de la Agapia Veche, s-au așezat plăci comemorative săpate în marmură, ca documente pentru viitorime.

De la Agapia Veche am pornit pe poteci, însoțit de IPS Justin, PS Antim, Pr. Gogu, Pr. Soare, etc., spre Mănăstirea Secu, Sihăstria și Neamț.

La înapoiere, seara, am avut consfătuire cu corpul profesoral, dând sfaturile și îndemnurile socotite necesare pentru bunul mers al Seminarului. Mâine, în zori, vom porni pe Valea Bicazului, ca să vizităm bisericile din satele care se mută în altă parte, întrucât va urma să fie lacul de acumulare în locul acestor sate, pentru marea hidrocentrală din Bicaz. Cu acest prilej vom vizita și șantierele hidrocentralei de la Bicaz, apoi vom porni spre Mănăstirea Sâmbăta din Făgăraș, a lui Constantin Brâncoveanu, unde odihnește Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului și unde ne vom întâlni cu IPS Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului, în vederea definitivării programului solem­nităților jubileului celor zece ani de la Reîntregirea Bisericii Ortodoxe din Transilvania, festivități ce vor avea loc la Alba Iulia, la 21 octombrie acest an.