Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 8, 22-25

Luca 8, 22-25

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 06 Noi, 2019

„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Deci, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim! Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și ascultă de El?”

Unde este credința voastră?

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a VII-a, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 48

„(...) Credința este drahma pe care, cum citim în Evanghelie, pierzând-o acea femeie a căutat-o cu lumânarea şi şi-a scuturat casa pentru ea, iar dacă a găsit-o şi-a chemat vecinele şi prietenele cerându-le să se bucure cu ea că a găsit drahma pe care o pierduse (Luca 15, 8-9). Mare este pentru suflet paguba dacă şi-a pierdut cineva credința, sau dragostea Domnului, pe care şi-a câştigat-o cu prețul credinței.”

Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 379

„Nu ştii oare că credința premerge tuturor lucrurilor pe care le face omul? Care plugar poate secera, dacă nu crede mai întâi în pământul în care aruncă sămânța? Sau cine poate călători pe mare, dacă nu crede mai întâi în corabie şi în căpitanul corabiei? Care bolnav poate să se vindece, dacă nu crede mai întâi în doctor? Cine poate învăța o meserie sau o ştiință, dacă nu se dă mai întâi pe sine învățătorului şi dacă nu crede în el? Aşadar, dacă plugarul crede în pământ, dacă cel care călătoreşte pe mare crede în corabie, dacă bolnavul crede în doctor, pentru ce tu nu vrei să crezi în Dumnezeu, când ai de la El atâtea garanții?”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1.015

„Dar când zicem credință, înțe­legem cunoaşterea adevărată despre Dumnezeu, şi nu altceva. Cu­noaş­terea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta prorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți în­țelege (Isaia 7, 9). Iar că o cunoaştere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scrierile Sfinților (de Scripturi) nefolositoare, poți înțelege şi din următoarele. A spus unul dintre Sfinții ucenici: Tu crezi că unul este Dumnezeu? bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură (Iacov 2, 19). Ce vom zice deci față de acestea? Cum va adeveri deci Hristos, spunând că a avea viața veşnică înseamnă a cunoaşte pe Unul şi adevăratul Dumnezeu şi, împreună cu El, pe Fiul? Socotesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că este cu siguranță adevărat, căci cunoaşterea e viață, fiindcă naşte (în noi) puterea tainei şi aduce împărtăşirea de binecuvântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu şi de-viață-făcător.”

Citeşte mai multe despre:   credinta