Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Gânduri la pomenirea părintelui Cristian-Gabriel Mazilu

Gânduri la pomenirea părintelui Cristian-Gabriel Mazilu

Galerie foto (4) Galerie foto (4) In memoriam
Un articol de: Pr. Dr. Neculai Dorneanu - 04 Apr, 2020

Pământul românesc este astăzi, în textura sa spirituală, dar și organică, suma strămoșilor și a înaintașilor noștri care se odihnesc în adâncurile lui și ale căror oseminte, așteptând învierea cea de obște, l-au făcut să crească și să se înalțe, mai mult, din ce în ce mai mult, către Dumnezeu. Cei care au murit pentru acest pământ apărându-l, cei care au făcut să fie binecuvântat de Dumnezeu prin fapta lor bună, cei care l-au iubit și împodobit cu viețuirea lor curată și lucrarea lor creștină împlinesc zicerea că „nu au făcut umbră pământului degeaba”. Un astfel de om a fost și preotul iconom stavrofor Cristian-Gabriel Mazilu, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit de curând 40 de zile.

Născut dintr-o familie cu adânci rădăcini preo­țești, părintele Cris­tian-Gabriel Mazilu a văzut lumina zilei la data de 2 noiembrie 1966, în localitatea Codăești, județul

Vaslui. A absolvit în anul 1992 Universitatea Tehnică „Gheorghe Asa­chi” din Iași, Facultatea de Electrotehnică, Secția ingineri, pentru ca, în același an, să dea examen și să fie admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, Secția Pastorală, pe care a absolvit-o în anul 1996. A fost hirotonit diacon de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei, actualul Patriarh al României, la data de 25 martie 1996, și preot de Prea­sfin­țitul Părinte Calinic Botoșănea­nul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, la data de 31 martie același an. Tot în 1996, Episcopul Eftimie al Romanului l-a numit paroh la Parohia Poieni din Târgu Ocna.

Bisericile în care părintele Cris­tian Mazilu a slujit cu dragoste de Dumnezeu în cei aproape 24 de ani de preoție sfântă nu sunt foarte vizibile trecătorului care, dacă voiește să intre în ele, trebuie să se abată puțin de la drumul ce duce de la Târgu Ocna la Moinești. Dar dacă cineva o va face, osteneala îi va fi răsplătită, aflându-le reînnoite: Biserica „Schimbarea la Față”-Poieni consolidată, nou pictată, cu catapeteasmă și mobilier nou, iar Biserica-filie „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, de lângă penitenciarul-spital din Târgu Ocna, cu o nouă casă praznicală și clopotniță. Înțe­lep­tul paroh și bunul iconom a obținut titlurile de proprietate pentru terenul și curtea fiecărei biserici și a reușit retrocedarea pentru parohie a 6,9 hectare de pădure.

La intersecția de la ieșirea din orașul Târgu Ocna, care face să se despartă drumul către Slănic Moldova de cel către Moinești, trecătorul poate să se închine la o frumoasă troiță realizată în mozaic, sfințită în noiembrie 2004, singura de pe Valea Trotușului la acea dată, care se adaugă altor 7 troițe pe care părintele Cristian le-a așezat în parohia păstorită de el.

În viața orașului Târgu Ocna, părintele Cristian Mazilu s-a remarcat ca om de cultură și un iubitor de neam, plin de curaj patriotic și de dăruire creștină. Mărturie stau și cele 56 de articole publicate în revista „Sarea Pământului”, la care s-a ostenit ca redactor, sau în alte publicații. A inițiat în zonă concursul de bătut toaca, intitulat „Toacă și ie moldovenească”, desfășurat anual, începând cu 21 mai 2015.

În zorii zilei de duminică, 9 februarie 2020, părintele Cristian-Gabriel Mazilu a fost chemat de Arhiereul Iisus Hristos să primească plata ostenelilor sale preoțești. Joi, 13 februarie, un sobor de peste 40 de preoți, în frunte cu pr. Alexandru Zamfir, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și fost coleg de facultate, delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, secondat de pr. Ioan Bârgăoanu, protoiereu al Protopopiatului Onești, care a fost permanent alături de familia îndurerată și a sprijinit-o în organizarea funeraliilor, au săvârșit, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, slujba de înmormântare. Numărul celor pre­zenți, atât preoți, cât și mireni, a fost impresionant. Asemenea a fost și mesajul transmis de Înaltprea­sfin­țitul Părinte Arhiepiscop Ioachim doamnei preotese, prof. Nicoleta, și celor două fiice, Teofana-Andreea și Irina, citit de părintele consilier Alexandru Zamfir. Din acest vibrant cuvânt de îmbărbătare redăm un fragment: „Cel pe care astăzi îl plângem și a cărui timpurie plecare dintre noi o regretăm a fost un preot cu alese calități sufletești, implicat în numeroase activități pastoral-duhovnicești și social-filantropice, râvnitor, apropiat de enoriașii săi, mereu în preajma celor aflați în suferință, un slujitor care și-a asumat cu responsabilitate misiunea preoțească, îndemnând și învățând cu toată priceperea pe enoriașii săi, fiind implicat în multe proiecte educaționale dedicate tinerilor, dar și în lucrări de construire și înfrumusețare a locașurilor de cult, aici, în Parohia Poieni, unde și-a desfășurat misiunea; un neobosit căutător al adevărului în acțiunea de descoperire a mormintelor deținuților politici, ca voluntar al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), membru activ în Adunarea Bisericească a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, timp de două mandate, un slujitor care și-a asumat chemarea preoțească, mereu inspirându-se din pilda vieții Sfântului Vasile cel Mare, ale cărui scrieri le-a aprofundat în lucrarea de licență, dar și din învățăturile marilor duhovnici ai Ortodoxiei românești, reușind să îmbine pasiunea pentru studiu cu vocația preoțească, pasiuni cultivate în copilărie de distinșii săi părinți, preotul Radu Mazilu și doamna preoteasă Elena Mazilu, oameni de o înaltă și distinsă ținută intelectuală și morală, care au îndrumat conștiințele multor generații de elevi, care le rostesc cu recunoștință numele. Chipul său meditativ și permanent preocupat să răspundă frământărilor fiilor și fiicelor duhovnicești a inspirat încredere celor care, căutând un sens de a fi în această lume, i-au cerut sfatul și i-au urmat exemplul. Un om pașnic și împăciuitor, a trăit și a păstorit cu o delicatețe aparte a sufletului, discret și întotdeauna preocupat de împlinirea cu responsabilitate a misiunii sacerdotale”. Veșnică să-i fie pomenirea și să ne întâlnim în Rai!

Citeşte mai multe despre:   pomenire