Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Lecția ITO: Viața în Biserică continuă dincolo de zidurile ei

Lecția ITO: Viața în Biserică continuă dincolo de zidurile ei

Un articol de: Augustin Păunoiu - 08 Sep, 2019

Maria Plășoianu are 23 de ani și locuiește la München, în Germania. A plecat din România pe când avea numai cinci ani. „În diasporă, Ortodoxia nu este vizibilă decât în Biserică”, mărturisește Maria. Nevoia de a trăi fără discontinuitate credința a făcut-o să participe de mai multe ori la adunările ITO organizate în diferite orașe din România la începutul fiecărei luni septembrie. „Veniţi la ITO!” este mesajul pe care-l adresează tinerilor care se vor aduna în capitala Olteniei, unde are convingerea că va petrece clipe de neuitat.

Maria Plășoianu s-a născut în Bucu­rești, unde a trăit cu părinții și fratele său mai mare. Când avea cinci ani, tatăl ei a primit un job în Germania, aproape de Frank­furt. În același an, întreaga familie s-a mutat acolo. Au fost nevoiți să părăsească țara, pe bunici, pe unchi și pe prieteni, și au început o viață cu totul nouă. „Țin minte exact seara în care am plecat cu autocarul, își amintește cu emoție Maria. Aveam doar câteva genți cu noi (dintre care a mea era umplu­tă aproape numai cu ani­măluțele mele preferate de pluș). Nu pot uita defel nici primele mele luni la grădiniță, în care nu știam nici un pic de germană și mă simțeam atât de străină și nelalocul meu. La început nu a fost deloc ușor, dar ne-am acomodat repede. În plus, petreceam fiecare vară cu familia în București și - partea mea preferată - la țară cu bunicii şi verii mei. Acum, 18 ani mai târziu, încă îmi place extrem de mult să mă întorc acolo. Un lucru care s-a schimbat însă e că acum și Germania a devenit țara mea mamă, de care simt că aparțin cu totul. Eu nu am crescut având o țară-mamă, ci două - două culturi, mentalități și limbi care m-au modelat fiecare în felul ei.” 

„Deși trăiesc în Germania, îmi e des dor de România”

Când o întreabă cineva cum și în ce fel a influenţat-o fiecare țară, Maria declară că din România a „moștenit” printre altele spontaneitatea, căldura, cel mai important, credința și, din păcate, lipsa de punctualitate. Din Germania a preluat deschiderea față de lume și un mod de abordare mai ra­țional. „E cumva ciudat, când sunt în Germania, îmi este des dor de România, dar când sunt în România simt de multe ori că nu mai aparțin locului unde m-am născut, că sunt înstrăinată. Nea­parți­nerea aceasta îmi era grea mai ales când eram mică, dar acum nu mă mai deranjează și văd părțile pozitive ale fiecărei țări. Viața în Germania este foarte ușoară, din punctul de vedere al stabilității și al calității traiului zilnic. Mai ales ca student, am foarte multe posibilități de a mă dezvolta și de a vedea lucruri noi. Nu știu în ce locuri o să mă mai ducă viața și dacă o să trăiesc mereu în Germania, dar știu că pe moment mă simt tare bine și sunt foarte fericită să fiu aici.”

Ecologia, un domeniu cu profunde conotaţii teologice

Actualmente, Maria locuiește în München și face studii de master internațional în domeniul Sustainable Resource Management (managementul resurselor sustenabile). Îi place conținutul studiului, toate activitățile legate de el și mai ales prietenii veniți din toată lumea. „Am ales acest domeniu legat de protecția mediului, pornind de la întrebarea «Dacă Dumnezeu ne cere să ne iubim pe noi înșine și pe aproapele nostru, oare nu ne cere să iubim și să îngrijim toată creația Lui?». El a creat un mediu natural atât de minunat și frumos, datorită căruia putem trăi noi aici pe pământ. Necinstindu-l și chiar stricându-l - cum din păcate se întâmplă actual în toată lumea cu o viteză înspăimântătoare -, ne batem joc și de creația lui Dumnezeu și degradăm sursa noastră fundamentală de viață aici pe pământ. Nu știu ce altceva să zic - asta e pur și simplu pasiunea și, consider, chemarea mea în lume.” 

Cum păstrez spiritul ortodox român?

München e un oraș superb, cu o comunitate ortodoxă minunată. Acolo sunt trei parohii românești, „iar în mijlocul nostru îl avem pe Preasfințitul Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului. Este o binecuvântare extraordinară să-l avem pe dânsul ca ierarh și obștea monahiilor alături de noi. În prezent, la München se construiește Așeză­mântul bisericesc românesc - care va cuprinde o viitoare mănăstire de maici și reședința episcopală - a căror finalizare o aș­teptăm toți cu nerăbdare. 

Aici, în diasporă, se simte mult lipsa unei biserici proprii (de multe ori slujbele se țin în locașuri închiriate) și a unui loc în care tinerii să își poată desfășura activitățile lor. În Germania avem ATORG-ul - Asociația Tinerilor Ortodocși Români din Germania, Austria și Luxemburg. Noi organizăm întâlniri și la nivel național, ca de exemplu întâlnirile anuale ATORG, care se țin în fiecare an într-un alt oraș și durează un weekend întreg, dar și la nivel local. Îmi place că în München sunt mulți tineri doritori de activități comune, de prietenie, tineri care fac plimbări, organizează cercuri de lectură sau ies pur și simplu duminica după Sfânta Liturghie să ia masa împreună. Așa păstrăm chiar și în diasporă spiritul ortodox român.”

În copilărie, Maria nu mergea la biserică regulat. Abia spre adolescență și mai ales când a plecat de acasă la studiu a început să simtă și să-și asume credința. „Totuși mă simțeam singură - în parohia de care aparțineam atunci nu erau alți tineri, de ATORG nu știam nimic și simțeam cumva o anumită separație între viața mea din biserică și viața mea din afara Bisericii. Datorită unei îndrumări duhovnicești foarte bune, dar și a întâlnirilor ITO și ATORG, nu m-am mai simțit singură deloc, mi-am făcut mulți prieteni din cadrul bisericesc și mi-am dat seama că nu ar trebui să existe separație între viața în și în afara Bisericii și că e nevoie ca amândouă să fie strâns legate una cu alta. Poate unii care citesc asta se gândesc: «Normal, cum să fie altfel?» Dar în diasporă, unde Ortodoxia nu este vizibilă decât ÎN Biserică și este (aproape) total absentă în rest, poate fi uneori mai greu”.

Amintiri de neuitat de la ITO București și ITO Iași

În vacanțe îi place mult să meargă în România, nu numai ca să-și viziteze familia, dar și pentru a face pelerinaje la mănăstiri, pentru mâncarea delicioasă din bucătăria românească, sau pentru a merge la ITO. A fost deja de două ori la ITO, atunci când s-a organizat în București și în Iași, și abia așteaptă să meargă și anul acesta la Craiova. „Îmi place mult spiritul ITO și faptul că se adună atât de mulți tineri diferiți, din diverse colțuri ale pământului, în același loc și cu același scop, în numele lui Hristos. Țin minte exact trăirea puternică pe care am avut-o la Iași, când mii de tineri am spus rugăciunile de seară împreună, cu voce tare. Țin minte și bucuria pe care am avut-o în București, vizitând orașul, jucând hore și mergând cu barca pe lacul Herăstrău. Acolo am învățat că Ortodoxia este într-adevăr bucurie și comuniune, și că pot să fiu EU așa cum sunt. Aceste amintiri nu o să le uit niciodată și sunt enorm de fericită că am avut șansa să particip la aceste evenimente.”

Pentru viitor, Maria are multe proiecte și idei, știind în același timp că Dumnezeu are planul cel mai bun cu ea și că viața o poate duce într-o direcție neprevăzută oricând. „La toamnă o să plec în Japonia cu o bursă, ca să studiez acolo un semestru. Apoi, la sfârșitul anului viitor, o să-mi termin masteratul și sper ca apoi să pot lucra în multe proiecte interesante pe tema protecției mediului. Și, mai ales, îmi doresc mult să am o familie mare, frumoasă și binecuvântată. Cum am zis, nu știu încă unde o să trăiesc pe termen lung, dar sunt deschisă la toate și știu sigur că Dumnezeu o să aibă grijă și o să mă îndrume spre locurile și persoanele potrivite pentru mine.

Doamne ajută!”