Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Tinerii - prezentul dinamic şi viitorul creativ al Bisericii
După cum este cunoscut, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 ca An omagial al educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox în Patriarhia Română. Această iniţiativă promovează şi încurajează şi parohiile româneşti din ţară şi din străinătate să desfăşoare cât mai multe activităţi educaționale, culturale şi social‑filantropice, inclusivîn timpul vacanțelor şi al unor evenimente solemne cu semnificație națională.
Tema educaţiei religioase a tineretului este una foarte actuală, mai ales în contextul provocărilor lumii de astăzi. Biserica se implică în educaţia tinerilor deoarece misiunea Bisericii este tocmai vestirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos în lume și viețuirea în conformitate cu Evanghelia Lui. Activitatea educațional‑formativă a Bisericii a fost rânduită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Marcu 10, 14), și de Sfinții Săi Apostoli, ca fiind o permanentă sporire duhovnicească: „Creșteți în har și în cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos” (2 Petru 3, 18).
Principalele provocări ale societăţii contemporane sunt abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, șomajul, delincvența și violența juvenilă, nesiguranța zilei, incertitudinea viitorului, precum şi plecarea părinților la muncă în străinătate, acestea având un impact major la accentuarea crizei educației în școală și în familie atât pentru românii din ţară, cât şi pentru cei stabiliţi vremelnic sau definitiv în alte părţi ale lumii.
De aceea, educația religioasă a tineretului creștin ortodox reprezintă una dintre prioritățile misionar‑pastorale la nivelul parohiilor din ţară şi din străinătate. În acest sens, în calitate de părinți sufletești, preoții trebuie să poarte o grijă mai mare pentru creșterea spirituală a copiilor și tinerilor, întrucât fiecare tânăr are o dorință puternică în a se dărui și, în același timp, a primi iubirea altora pentru a da astfel sens vieții sale proprii. Adeseori, sunt tineri care trăiesc temeri, dezamăgiri, lipsa afecțiunii şi a încrederii în semenii lor, ceea ce face comunicarea dificilă cu părinții, cu îndrumătorii şi chiar cu ei înşişi. Dar ceea ce este mai important este faptul că tinerii sunt însetați de autenticitate și de esențial, fiind în căutarea unei îndrumări spirituale care să‑i poată învăța să trăiască în comuniune de iubire și să dea un sens vieţii lor prezente şi viitoare, pentru că ei reprezintă nu doar viitorul Bisericii, ci şi prezentul dinamic şi creativ la nivel local şi mondial (Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Creta, 16‑26 iunie 2016, pgf. 11).
În acelaşi timp, părinții copiilor şi ai tinerilor trebuie să înțeleagă necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Biserică şi Şcoală, astfel încât educația religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin educația acestora în Şcoală şi în Biserică.
De aceea, adresăm un îndemn părintesc preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din ţară şi din străinătate să cultive în copii şi tineri duhul prieteniei și al comuniunii frăţeşti, dragostea de Biserică şi de neam, precum şi solidaritatea cu oamenii aflaţi în dificultate. În acest sens, familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor, acea familie compusă din bărbat, femeie şi copii, ce reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti.
Totodată, ne exprimăm speranţa că, într‑un viitor nu foarte îndepărtat, vor exista suficiente condiţii economice şi sociale în ţara noastră pentru ca mulţi dintre românii aflaţi în afara graniţelor ţării să revină acasă, contribuind astfel, prin experienţa benefică acumulată în străinătate, la prosperitatea spirituală şi materială a României.
Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască tuturor românilor pace şi sănătate, bucurie şi mântuire, să‑i ocrotească de tot răul şi să‑i ajute în toată fapta cea bună, spre bucuria Bisericii şi a poporului.
Cu preţuire, binecuvântare şi dragoste în Hristos Domnul,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
