Consultarea și conlucrarea cultelor religioase recunoscute sunt o necesitate practică spre folosul societății românești

Excelența voastră Nunțiu Apostolic,

Excelența voastră Domnule Secretar de Stat pentru Culte,

Stimați conducători și reprezentanți ai cultelor religioase recunoscute în România,

Înaltpreasfințiți Părinți și Preasfințiți Părinți,

Distinși membri ai Permanenței Consiliului Național Bisericesc și ai Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor,

În urmă cu 17 ani, în ziua de 30 septembrie 2007, cu ocazia întronizării în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, mi-am manifestat speranța că dialogul, cooperarea şi respectul reciproc în raport cu alte Biserici şi cu alte culte religioase vor continua, mulțumind reprezentanților Statului Român și ai cultelor religioase recunoscute prezenți la acel moment.

Consecvent acestui angajament, am avut inițiativa înființării, în data de 14 aprilie 2011, la Palatul Patriarhiei, a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, organizație de natură etică, autonomă, apolitică, nonguvernamentală, fără personalitate juridică și nonprofit. Principalele scopuri ale acestui Consiliu sunt cel de a promova credința în Dumnezeu și importanța ei în viața persoanei şi a societății, precum și cel de a exprima opinii, atitudini și poziții comune față de problemele importante ale societății. La momentul constituirii au aderat ca membri 13 dintre cele 18 culte recunoscute în România, care s-au întrunit în 6 ședințe de lucru și au adoptat mai multe poziții publice comune.

Statul Român recunoaște cultelor religioase din România două drepturi foarte importante pentru o optimă exercitare a libertății religioase organizaționale: autonomia și sprijinul statal. Ambele sunt garantate constituțional (art. 29, alin. 5 din Constituția României) și sunt dezvoltate în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Autonomia cultelor religioase se manifestă prin intermediul statutelor sau codurilor canonice proprii, care cuprind specificul organizării și activității cultelor.

Sprijinul statului este întemeiat pe recu­noașterea utilității publice a cultelor și pe statutul lor de factori ai păcii sociale. Statul recunoaște în mod explicit în Legea cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi rolul important al ­Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti (art. 7).

În contextul secularizării și al degradării demnității umane prin război și violență, prin droguri și alte adicții, prin traficarea persoanei, sunt importante consultările dintre cultele religioase recunoscute, ca unele ce au în comun repere fundamentale, precum faptul că Universul este creația lui Dumnezeu și că omul, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și chemat la asemănare cu El și la viața eternă, nu este doar o ființă biologică, ci și una „teologică, rațională, liberă și relațională sau iubitoare”.

De aceea avem vocația să apărăm și să promovăm valoarea fiecărei persoane, familia binecuvântată de Dumnezeu, precum și integritatea creației (naturii), dar și să conlucrăm în domenii ca educația copiilor și a tinerilor, sănătatea și lucrarea social-filantropică.

Vă mulțumim pentru că ați răspuns invitației de a fi prezenți la acest moment de cooperare instituțională și avem convingerea că, prin consultare și conlucrare practică, cultele religioase vor răspunde provocărilor multiple din societatea actuală.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt adresat cu prilejul întâlnirii Sinodului ­Permanent al Bisericii Ortodoxe Române cu repre­zentanții cultelor religioase recunoscute în România, Palatul Patriarhiei, luni, 30 septembrie 2024.