Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Domnul Ion Spiridon, model luminos al părintelui creștin
Preacucernice părinte consilier,
Îndoliată familie,
Întristată adunare,
Am aflat cu multă durere de trecerea din această viaţă a tatălui sfinției voastre, domnul Ion Spiridon, fiu al Bisericii noastre, vrednic de cinstire.
Iubit de familia sa şi de cei din jur, domnul Ion Spiridon reprezintă pentru cei care l-au cunoscut şi l-au prețuit un model luminos al părintelui creştin, care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei sale, având o credinţă creştină profundă şi statornică.
Harnic şi darnic, înţelept şi răbdător, unind rugăciunea cu munca, el şi-a crescut cei doi copii în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumusețile locurilor natale şi ale sufletului românesc.
Plin de bunătate şi smerenie, el s-a bucurat când fiul lui, părintele Costin, a devenit slujitor harnic al Bisericii noastre.
Un vechi proverb românesc, inspirat de adevărul Sfintelor Scripturi, ne spune că pomul bun se cunoaşte după roade, iar omul bun după fapte (cf. Luca 6, 43-45). Putem vedea astăzi că domnul Ion Spiridon a cultivat darurile primite de la Dumnezeu şi le-a făcut roditoare, iar Milostivul Dumnezeu l-a binecuvântat pentru răbdarea şi credinţa sa puternică cu o familie frumoasă, plină de iubire şi recunoştinţă.
În aceste momente de întristare, să ne aducem aminte îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Nu vă întristaţi ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (1 Tesaloniceni 4, 13-14).
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morţii şi Stăpânul vieţii, Care ne spune: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să așeze sufletul robului Său Ion împreună cu drepţii, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârșit!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești binecuvântări şi condoleanțe pentru familia îndoliată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Titlul aparține redacției)
.jpg)
