Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Duminica migranţilor - bucuria reîntoarcerii acasă
La iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului va fi numită, „Duminica migranţilor” sau a reîntoarcerii acasă, ca o dovadă a permanentei griji pastorale a Bisericii Ortodoxe Române faţă de românii plecaţi în străinătate pentru muncă sau studiu.
În această duminică, prima după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care anul acesta coincide cu data de 17 august, în toate parohiile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Bucureştilor în timpul Sfintei Liturghii, la ectenia întreită, se vor înălţa rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, rugăciuni de cerere şi de ajutor de la Dumnezeu pentru păstrarea credinţei ortodoxe, pentru sănătate şi spor în viaţă, pentru înmulţirea dragostei între părinţi şi copii, între soţ şi soţie, între membrii familiei plecaţi din România şi cei rămaşi acasă, precum şi rugăciuni pentru călătorie şi bună înţelegere cu cetăţenii ţărilor în care lucrează sau studiază românii plecaţi în străinătate, cultivând deodată identitatea lor românească şi prietenia cu alte popoare.
La sfârşitul Sfintei Liturghii se va ţine un cuvânt pastoral în care se va sublinia că Biserica nu-i uită pe fii ei plecaţi la muncă sau studii peste hotare, dovadă fiind eparhiile ortodoxe române infiinţate în Europa Occidentală, America, Australia şi Noua Zeelandă, recomandând celor ce lucrează în străinătate intensificarea legăturilor cu parohiile ortodoxe române din afara graniţelor ţării, precum şi păstrarea legăturii cu Biserica Mamă prin intermediul Radio Trinitas, TV Trinitas şi „Ziarul Lumina” (ediţia electronică).
Apoi, vor avea loc convorbiri pastorale cu muncitorii şi studenţii români din străinătate care acum s-au reîntors în România pentru a petrece acasă concediul de odihnă sau vacanţa de vară.
În cadrul acestor convorbiri pastorale, preoţii şi credincioşii din parohie îi vor asculta cu atenţie şi dragoste frăţească pe românii aflaţi printre străini, pentru a cunoaşte care sunt problemele lor spirituale şi posibilităţile de întărire a comuniunii româneşti.
De asemenea, vor fi abordate problemele spirituale şi materiale pe care le au cei rămaşi acasă, în România, mai ales copiii, bătrânii, bolnavii şi săracii. Se vor propune mijloace şi metode de ajutorare frăţească pentru rezolvarea acestor probleme, fără a uita însă şi nevoia de multă conlucrare în terminarea lucrărilor de construire a bisericilor noi, a caselor sociale şi parohiale din fiecare localitate.
Rostul principal al duminicii pastorale a migranţilor este de a spori dragostea creştină şi conlucrarea frăţească, astfel ca munca sau studiul departe de ţară, în străinătate, să nu devină îndepărtare sau înstrăinare spirituală între românii din aceeaşi familie sau din aceeaşi parohie din România, întrucât unii au plecat în străinătate, iar alţii au rămas în ţară.
Rugăm pe Hristos-Domnul, împreună călător cu ucenicii Săi Luca şi Cleopa către Emaus în ziua întâi a Învierii Sale, să binecuvinteze sufletele şi familiile tuturor celor plecaţi în străinătate şi ale celor rămaşi în ţară dăruindu-le pacea şi bucuria Sa, pentru a spori dragostea şi ajutorarea lor frăţească spre slava Preasfintei Treimi şi binele poporului român.
Din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL,
† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,
8 august 2008
.jpg)
