Evenimentul de astăzi, organizat cu multă solemnitate de Episcopia Caransebeșului, în contextul împlinirii a 150 de ani de la naştere și a 80 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui mecenat și industriaș Constantin C. Orghidan, este un act de comemorare și demnitate care evocă personalitatea celui mai mare colecționar numismat român, recunoscut la nivel european, și unul dintre marii donatori ai Academiei Române.
Anul trecut, în 19 septembrie, am binecuvântat și am transmis aprecierea noastră pentru inițiativa Academiei Române și Bibliotecii Academiei Române, care, în semn de respect și recunoștință față de marele colecționar și donator Constantin C. Orghidan, membru de onoare al Academiei Române, au împlinit respectarea dorinței lui testamentare, prin aducerea sicriului cu rămășițele sale pământești de la Oțelu Roșu, Caraș-Severin, și înmormântarea la cimitirul Bellu din București, locul unde acesta a dorit să-și doarmă somnul de veci.
Constantin C. Orghidan a decedat în ziua de 29 august 1944, la proprietatea sa din localitatea Ferdinand, în Banat (azi Oțelu Roșu, jud. Caraș-Severin), unde se afla în refugiu. Din cauza războiului, dorința sa, menționată testamentar, de a fi înmormântat de Academia Română la locul de veci al familiei din cimitirul Bellu, nu a putut fi îndeplinită.
După aproape opt decenii, Academia Română, împreună cu Biblioteca Academiei Române, prin strădania plină de admirație a domnului prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei Române, a dus la îndeplinire dorința marelui colecționar.
Provenind dintr-o veche familie de negustori brașoveni, profund implicați în lupta pentru afirmarea națiunii române în Transilvania, Constantin C. Orghidan s-a născut în 1874, la București, unde a urmat cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele, devenind unul dintre cei mai renumiți ingineri ai Căilor Ferate Române. Eforturile depuse în dezvoltarea infrastructurii de căi ferate a României au determinat decorarea sa, la 9 mai 1911, de către regele Carol I, cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.
Având merite în timpul Primului Război Mondial, mai ales pentru coordonarea ajutoarelor militare americane trimise în România, și lucrând apoi cu multă dăruire pentru dezvoltarea industriilor metalurgice și miniere din țara noastră, Constantin C. Orghidan a devenit, în anul 1923, director general al Uzinelor de Fier din Reșița. A primit, de asemenea, recunoștința regelui Ferdinand I, care i-a conferit Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer, în anul 1922, iar un an mai târziu, în grad de Comandor.
Preocupat de istorie, filosofie și arheologie, având un simț cultivat al artei, al culturii și spiritualității, Constantin C. Orghidan a moștenit de la mama sa, Eufrosina Orghidan, dragostea față de Biserica și neamul românesc, ctitorind biserica din localitatea Anina, biserica din actualul cartier Ferdinand al orașului Oțelu Roșu, ambele în județul Caraș-Severin, precum și biserica din orașul Călan, județul Hunedoara.
Pasionat colecționar și numismat, Constantin C. Orghidan a donat Academiei Române o impresionantă colecție de monede bizantine, care este a patra ca valoare din lume, și o colecție de pietre și geme care include a treia cea mai mare camee din lume, Marea Camee a României.
Graţie importantei contribuții pe care Constantin C. Orghidan a avut-o în crearea unui adevărat tezaur, Academia Română este în prezent, prin Cabinetul de Numismatică din cadrul Bibliotecii Academiei Române, deținătoarea uneia dintre cele mai spectaculoase și reprezentative colecții numismatice din lume.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să răsplătească hărnicia și dărnicia marelui inginer și numismat Constantin C. Orghidan, să așeze sufletul său în ceata ctitorilor de biserici și a donatorilor mărinimoși, promotori ai credinței creștine și ai culturii românești.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj adresat cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naștere și a 80 de ani de la mutarea la cele veșnice a marelui mecenat și industriaș Constantin C. Orghidan, Episcopia Caransebeșului, 5 septembrie 2024.
La începutul anului şcolar 2024-2025, îi felicităm şi binecuvântăm pe elevi, părinţi, bunici, învățători și profesori, îndemnându-i, cu dragoste părintească, să prețuiască și să cultive educația creștină în familie, biserică și școală.
Părinte Prior Sabino Chialà, Stimați participanți, Adresăm salutul şi binecuvântarea noastră participanților la cea de-a 30-a Conferinţă intercreştină internaţională de spiritualitate ortodoxă,
Astăzi, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București-Ilfov aniversează împlinirea a 180 de ani de când a fost înființată prima formațiune de pompieri militari bucureșteni, numită „Roata de Pompieri București”, în data de 18 august 1844, la propunerea domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu. Această structură de pompieri avea în componență un număr de 286 de pompieri, iar necesitatea înființării a fost justificată de incendiile numeroase din acele vremuri, care se soldau cu pagube semnificative.
Avându-se în vedere necesitatea unei intensificări a îngrijirii celor aflați în suferință sufletească și trupească, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat Anul 2024 drept Anul omagial al pasto
Nașterea Maicii Domnului (Luca 10, 38-42; 11, 27-28) În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început
Fraților, gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se
În afară de cununa duminicilor de peste an şi a sărbătorilor Domnului nostru Iisus Hristos, anul bisericesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Preasfintei Fecioare Maria şi ale sfinţilor. Prima sărbătoare ma
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VII-a, Cap. XXIX, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 879-880 „(Sfântul) Atanasie (cel Mare),
Prototip al monahilor și monahiilor, Maica Domnului exprimă prin însăși viața ei dăruirea și ascultarea deplină față de Dumnezeu. Asemenea ei, toți cei care au ales drumul jertfei caută, într-o lume unde
Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii de către Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, despre care vorbește Dreptul Judecător, adresându-se tuturor celor rânduiți de-a dreapta Sa, la
Ești în Piața Sultanahmet, la Istanbul. Ai venit aici să vezi Moscheea Albastră, rămășițele Hipodromului cu obeliscul de peste 3.000 de ani al faraonului Tutmes și acea magnifică biserică palimpsest, Hagia Sophia. De parcă toată această întrepătrundere de veacuri și civilizații, de creștinism și islam, antic și medieval, exotic și familiar nu ar fi de ajuns, dintr-odată te trezești în față cu ceva care te face să te freci la ochi, să te întrebi dacă n-ai nimerit iarăși într-unul din acele vise alambicate și haotice pe care le ai obsesiv de când îți dorești atât de mult să vii la Constantinopol. Dacă răspunsul este nu, atunci ce caută bucata asta de Valahie brâncovenească în ochiul Istanbulului? Iată, în mijlocul pieței e o fântână (și nu, nu mă refer la cea arteziană), o fântână ca un agheasmatar ortodox, sub forma unui dom octogonal de piatră, cu coloane și arce, în cel mai pur stil brâncovenesc.
