Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Împreună-lucrători cu Dumnezeu: profesori, părinți și elevi
Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, ne adunăm astăzi, în inima Capitalei, pentru a deschide în mod solemn Olimpiada Națională de Religie a seminariilor și liceelor teologice, ediția 2025. Întâlnirea noastră de astăzi se înscrie providențial în lumina Anului omagial și comemorativ 2025, proclamat drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, chemându-ne să împletim bucuria cinstirii unei istorii centenare cu recunoștința față de cei care, prin jertfă și mărturisire, au păstrat vie flacăra credinței în poporul român. Aceeași lucrare, de transmitere a credinței, se face cunoscută și astăzi prin educația religioasă.
Această olimpiadă nu este doar o verificare a cunoștințelor teologice, ci mai ales o liturghie a minții și a inimii, o sărbătoare a credinței vii, în care tinerii se întâlnesc pentru a mărturisi, cu entuziasm și responsabilitate, că Hristos-Domnul este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). În contextul lumii contemporane, marcată de rapide schimbări tehnologice, de presiunea secularizării, de relativizarea valorilor perene și de fragmentarea identitară, rolul și importanța educației religioase sunt mai actuale ca oricând. În timp ce secularizarea tinde să golească viețile tinerilor de sens, să îi desprindă de valorile creștine strămoșești și de viața duhovnicească a poporului nostru, educația religioasă promovează credința în Dumnezeu care dă sens vieții, încălzește inimile cu lumina tradiției creștine bimilenare și oferă orizontul vieții veșnice pentru toți oamenii.
Educația creștină nu se limitează la transmiterea de cunoștințe teologice, ci vizează formarea integrală a persoanei: cultivarea iubirii darnice, a dreptății și a responsabilității, a solidarității practice și a speranței active. Adăpându-ne din Sfânta Scriptură, învățând treptat tainele profunde ale Sfintei Tradiții și exersând reflecția teologică, ne formăm caracterul, ne luminăm sufletul și devenim lucrători împreună cu Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9) pentru binele societății actuale, marcată de confuzie, de egoism și de nihilism. Astăzi, ca totdeauna, lumea are nevoie de mărturisitori ai adevărului, de oameni curați la suflet, capabili să răspundă cu iubire, demnitate și curaj la provocările timpului.
Dragi elevi, această olimpiadă este pentru voi nu doar un prilej de a vă dovedi cunoștințele dobândite și de a vă măsura cu alți tineri pasionați de teologie, ci și o binecuvântare și o experiență nouă. Olimpiada este o binecuvântare, pentru că vă oferă șansa de a vă adânci în comorile credinței și ale cunoașterii teologice. Fiecare dintre voi este chemat să devină făclie care, arzând, luminează și încălzește, fără a se mistui în zadar. Poporul român are nevoie de tineri formați intelectual și spiritual, capabili să poarte făclia credinței în societate. Nu vă temeți de provocările contemporane, deoarece cu cât calea este mai dificilă, cu atât cununa biruinței este mai strălucitoare.
În același timp, această olimpiadă este o experiență nouă, este un prilej de întâlnire și de comuniune, de dialog deschis și de închegare a unor relații de prietenie. A fi participant la olimpiada de religie nu înseamnă doar a concura la nivel intelectual, ci mai ales a construi împreună cu ceilalți, a împărtăși bucurii și a învăța despre generozitate, respect și iubire. Concurența onestă se împletește cu solidaritatea, iar performanța academică se îmbogățește prin prietenie. În felul acesta transpare adevărul fundamental al Evangheliei, și anume: iubirea lui Hristos nu se manifestă în individualism, ci se împlinește în dăruire și conlucrare.
Mai mult decât atât, vă îndemn, iubiți elevi, să considerați fiecare clipă și fiecare experiență - chiar și dificultățile, provocările și eșecurile - ca pe ocazii de creștere lăuntrică. Dumnezeu nu ne cere biruințe spectaculoase, ci fidelitate statornică, inimă deschisă harului Său și dorința de a lucra binele până la capăt. Sunt convins că, la finalul acestei competiții, cei mai mulți dintre voi vor fi câștigat nu doar premii, ci mai ales bucuria unei credințe autentice, a unor convingeri consolidate, a unor prietenii curate.
În acest context, se cuvine să apreciem lucrarea esențială a profesorilor, a preoților și a părinților, care, prin efort susținut, prin rugăciune și exemplu viu, zidesc temelia viitorului vostru. Ei sunt adevărați slujitori ai Bisericii și ai neamului, iar iubirea lor darnică și discretă este cunoscută și răsplătită de Dumnezeu, Părintele luminilor. Să le fim recunoscători și să îi pomenim mereu în rugăciunile noastre, cerând Domnului Iisus Hristos să-i întărească și să le răsplătească iubirea lor smerită și milostivă.
Fie ca această olimpiadă să fie un timp care invită la prietenie, la bucurie lăuntrică, la dialog și la conlucrare. Ne rugăm ca Duhul Sfânt să insufle în inimile voastre curajul, cunoașterea adâncă și dorința de a rămâne mereu ucenici credincioși ai lui Hristos Cel înviat, spre slava Preasfintei Treimi, spre binele Bisericii și spre folosul întregii societăți românești!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit miercuri, 7 mai 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din Bucureşti, la festivitatea de deschidere a Olimpiadei Naționale de Religie - seminarii și licee teologice ortodoxe (București, 7-11 mai 2025).



.jpg)
