Izvor de lumină, speranţă şi bucurie pentru pelerini

- Sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava -

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, 24 iunie 2010.

Ziua de astăzi, 24 iunie, are o semnificaţie deosebită, pentru că este sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi pentru că în această zi prăznuim pomenirea aducerii moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitor al mănăstirii cu acelaşi nume din Suceava, al Bucovinei şi al Moldovei întregi, care prin viaţa şi moartea sa de mucenic a contribuit ca un luceafăr la întărirea credinţei ortodoxe în această parte a Europei.

Sfinţii sunt prietenii cei mai apropiaţi ai lui Dumnezeu şi cei mai buni dintre oameni. Sfântul este purtătorul şi mărturisitorul iubirii lui Hristos pentru lume şi sălaşul locuirii Sfântului Duh, care cu suspine negrăite doreşte ca orice om să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 27-30).

Biserica cinsteşte pe sfinţi întrucât simte prezenţa lui Hristos şi lucrarea Sfântului Duh în ei. Cinstirea sfinţilor nu este, aşadar, o ştirbire a cinstirii lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale pentru oameni şi a lucrării Lui de înălţare a omului spre sfinţenia şi slava lui Dumnezeu.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, ne spune Sfânta Scriptură (Psalm 67, 36). Vedem că Dumnezeu nu este minunat într-o singurătate sau într-o izolare veşnică, ci este minunat întru sfinţii care se împărtăşesc de iubirea lui Dumnezeu şi de sfinţenia Sa. Sfinţii sunt roadele lucrării Duhului Sfânt în oamenii drept-credincioşi, rugători şi împlinitori ai poruncilor lui Hristos. Ei sunt bucuria şi podoaba Bisericii Ortodoxe.

În ceata sfinţilor lui Dumnezeu străluceşte astăzi Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, făcătorul de minuni, care a mărturisit dreapta credinţă creştină cu preţul vieţii sale după ce a îndurat chinuri multe.

Aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava, în anul 1402, eveniment pe care îl prăznuim noi astăzi, se datorează evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (1400-1432), care a dorit astfel să pecetluiască împlinirea istorică a recunoaşterii canonice a Mitropolitului Iosif I Muşat al Moldovei, de către Patriarhia Ecumenică (1401).

Sărbătoarea aceasta ne îndeamnă azi să păstrăm şi noi dreapta credinţă a sfinţilor şi să o transmitem generaţiilor viitoare cu evlavie şi dragoste de Biserică, prin rugăciune şi milostenie, prin creşterea copiilor şi tinerilor în credinţa strămoşească, prin zidirea de lăcaşuri sfinte şi prin opera social-filantropică a ajutorării semenilor noştri aflaţi în sărăcie, în suferinţă şi singurătate.

În aceste zile de sărbătoare şi pelerinaj la Suceava, când pelerinii cinstesc cu deosebită evlavie şi bucurie moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, să cerem ajutorul său pentru a ne întări în credinţă şi a spori în fapte bune. Să-l rugăm să mijlocească pentru noi ca Dumnezeu să ne dăruiască sănătate şi ajutor în viaţă şi să reverse în sufletele noastre harul, pacea şi bucuria Sfântului Duh, pentru a transmite cu multă evlavie sfinţenia acestei sărbători, în familiile noastre, în parohii, în mănăstiri, în oraşe şi sate, în ţară şi străinătate, pretutindeni unde vieţuim şi lucrăm.

Preamilostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, să vă binecuvânteze pe toţi, iubiţi pelerini, şi să vă răsplătească osteneala şi dărnicia, evlavia şi dorinţa de înnoire şi sfinţire a vieţii, pentru a vă bucura împreună cu toţi sfinţii în Biserica lui Hristos de pe pământ şi din ceruri!

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române