Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Jertfa Moldovei pe altarul unităţii naţionale
Urmând pilda vrednicilor înaintaşi şi folosind împrejurări istorice favorabile, conducători politici şi ierarhi păstori ai românilor din Moldova şi Ţara Românească au cultivat şi consfinţit, la mijlocul secolului al XIX-lea, unitatea de cuget şi simţire, de limbă şi de credinţă a Principatelor Române, exprimând, în acelaşi timp, dorinţa vie şi necesitatea istorică a libertăţii şi a unităţii naţionale, atât pe plan politic, cât şi pe plan bisericesc.
Moldova a făcut însă cea mai mare jertfă pentru pregătirea Unirii Principatelor Române, deşi Înalta Poartă, susţinută şi de alte puteri străine, s-a împotrivit împlinirii acestui mare ideal prin uneltirile caimacamului Nicolae Vogoride. Mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu, a prezidat lucrările Divanului ad-hoc, din 1857, şi Adunarea electivă a Moldovei, care, la 5 ianuarie 1859, l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza domnitor al Moldovei. Ca susţinător al Unirii Principatelor, mitropolitul Moldovei a avut de îndurat multe presiuni şi umiliri din partea reprezentanţilor Înaltei Porţi Otomane şi mustrare chiar din partea Patriarhiei Ecumenice. Cu toate acestea, mitropolitul a rămas, ferm şi demn, pe poziţie, pentru că el exprima dorinţa poporului pe care îl păstorea.
„Unirea este serbată cu mai multă însufleţire în Moldova”
Nu trebuie uitat niciodată faptul că Moldova a jertfit pe altarul Unirii capitala, în favoarea oraşului Bucureşti, şi a dăruit Principatelor Unite pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Drept urmare, Unirea este serbată cu mai multă însufleţire în Moldova, unde românii au ştiut să îmbrace haina smereniei şi să fie mai vii, „ca să învieze iubita noastră patrie”, după îndemnul mitropolitului Moldovei, Sofronie Miclescu.
Ca atare, pentru a nu umbri sărbătoarea Unirii de la Iaşi, deşi Unirea celor două Principate Române a fost pecetluită la Bucureşti, în ziua de 24 ianuarie 1859, în clădirea care aparţinea Mitropoliei Ţării Româneşti, anul acesta, 2009, Patriarhia Română aniversează la Bucureşti momentul istoric providenţial al Unirii Principatelor, pe data de 23 ianuarie, arătând astfel respect faţă de jertfelnicia Moldovei.
Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să îi ocrotească pe românii din ţară şi de pretutindeni, să ne ajute tuturor să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale, ca pe o lumină binecuvântată, transmisă din generaţie în generaţie, ca pe o făclie de Înviere spirituală şi ca pe o coroană a demnităţii noastre româneşti.
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea Unirii Principatelor Române, Iaşi, 24 ianuarie 2009
.jpg)
