Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesajul Patriarhului României la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Vladimir al Kievului şi al întregii Ucraine
Bucureşti, 5 iulie 2014
Înaltpreasfinţiei Sale,
Înaltpreasfinţitului Părinte Onufrie,
Mitropolit al Cernăuţilor şi Bucovinei,
Locţiitor de Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine
Înaltpreasfinţia Voastră,
Cu profundă durere creştinească am aflat despre trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, ca urmare a unei boli îndelungate.
Personalitatea duhovnicească a Preafericitului Părinte Vladimir Sabodan, pe care l-am cunoscut personal încă din anul 1990, a fost un dar binecuvântat de Dumnezeu pentru Ucraina, în condiţiile existenţei mai multor schisme care provoacă dezbinare în rândul credincioşilor ortodocşi ucraineni.
Preafericitul Părinte Vladimir a fost un înţelept păstor de suflete, făcând adesea apel la pace, dialog şi frăţietate în Ucraina. A slujit, „cu timp şi fără timp“ (2 Timotei 4, 2), spre binele şi folosul păstoriţilor săi şi spre pacea întregii Biserici a lui Hristos, pe care a iubit-o până în ultima clipă a vieţii sale.
În numele ierarhilor, clericilor, monahilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române adresăm frăţeşti condoleanţe Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina şi ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască odihnă sufletului robului Său Mitropolitul Vladimir, în pacea, lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire!
Cu frăţească dragoste în Hristos Domnul,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
