Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesajul PF Patriarh Daniel la trecerea la cele veşnice a părintelui Ciprian Zaharia
Am aflat cu părere de rău de trecerea la cele veşnice a părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia, fost stareţ al Mănăstirii Bistriţa între anii 1979-2005. Plecarea sa dintre noi înseamnă o pierdere pentru obştea mănăstirii, pentru familia sa, dar şi pentru Biserica lui Hristos în care s-a ostenit. Înzestrat cu un simţ liturgic deosebit, părintele arhimandrit Ciprian Zaharia a fost un mare iubitor al slujirii Sfântului Altar, al rugăciunii şi al liniştii. De asemenea, este cunoscut spiritul misionar şi gospodăresc al părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia, care a lucrat ani în şir cu dăruire şi jertfă la restaurarea mănăstirii sub înţeleapta îndrumare a vrednicului de pomenire PF Părinte Patriarh Teoctist, el însuşi fiu duhovnicesc al Mănăstirii Bistriţa. Aceasta activitate jertfelnică şi neobosită a fost preţuită şi răsplătită la inaugurarea lucrărilor de restaurare, în data de 9 septembrie 1984, prin cuvinte de apreciere şi prin acordarea rangului de arhimandrit. După anul 1990, părintele arhimandrit Ciprian Zaharia a luat iniţiativa organizării a numeroase schituri în zona Neamţ, dintre care unele au devenit ulterior mănăstiri de sine stătătoare, cum sunt cele de la Dumbrăvele, Peştera, Sfânta Cruce şi Sf. Vasile de la Bodeşti. În anul 1991 am adresat personal părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia chemarea de a sluji ca exarh al mănăstirilor pentru zona Neamţ, supraveghind astfel, direct, activitatea acestora pe plan material şi duhovnicesc. Ca exarh de zonă a vizitat des mănăstirile şi schiturile, ajutându-le şi încurajându-le. Acum, Hristos-Domnul l-a chemat la ceruri ca să-i dăruiască odihnă pentru multa lui osteneală. Arhimandritul Ciprian Zaharia lasă în urmă o obşte rugătoare, o mulţime de schituri şi de ucenici, unii dintre ei slujitori de frunte, pe care i-a primit în mănăstire, i-a călugărit şi i-a promovat.
Preţuind în mod deosebit bogata activitate duhovnicească şi gospodărească a părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia, înălţăm rugăciune către Hristos, Domnul Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul său în lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale, unde drepţii ca luminătorii strălucesc, să mângâie obştea Mănăstirii Bistriţa, familia îndoliată şi pe toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
.jpg)
