Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mircea Lucescu, un antrenor performant şi un creştin evlavios şi darnic
Am primit cu profundă întristare vestea trecerii din această viață a domnului Mircea Lucescu, personalitate de seamă a sportului românesc și internațional. De-a lungul activității sale rodnice, domnul Mircea Lucescu s-a remarcat prin dăruire, responsabilitate și profesionalism, contribuind în mod semnificativ la promovarea valorilor autentice ale sportului. A fost apreciat în mod deosebit pentru tactul său pedagogic, cultura sa deosebită și comunicarea deschisă și onestă care i-au atras respectul și prețuirea tuturor celor care l-au cunoscut.
În ceea ce priveşte relaţia cu Biserica, domnia-sa a avut o contribuție însemnată la darea în folosință pentru comunitatea română rezidentă în Istanbul, în anul 2004, a Bisericii „Sfânta Muceniță Paraschevi” din cartierul Hasköy. Această biserică a fost rezidită din temelie de Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, în anul 1692, și a beneficiat de ample lucrări de restaurare după anul 2004, inclusiv prin purtarea de grijă a domnului Mircea Lucescu și a întregii sale familii.
În același timp, domnia-sa a ajutat și alte biserici din România, iar Biserica Ortodoxă Română i-a arătat recunoştinţă atât prin pomenirea în rugăciune, cât şi prin oferirea unor ordine sau distincții bisericeşti. Între distincţiile primite se evidenţiază Ordinul Crucea Patriarhală acordat de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, în timpul vizitei sale la Istanbul, în anul 2004. De asemenea, ca semn al recunoştinţei Bisericii Ortodoxe Române pentru ajutorul oferit misiunii ei de-a lungul timpului, cât şi ca apreciere a rezultatelor din cariera de sportiv şi antrenor a domniei-sale, la începutul acestei luni, aprilie 2026, i-am oferit Ordinul „Credinţă şi Comuniune” al Patriarhiei Române.
În aceste momente de durere pentru familia domniei-sale, pentru prieteni și cei apropiați, dar și pentru toți cei care l-au cunoscut și prețuit, ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul robului Său Mircea în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, iar celor îndoliați să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
