„Misiunea Sfinților Îngeri este să slujească celor care vor fi moștenitorii mântuirii”

„Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc.” (Ps. 103, 5)

În fiecare an, în ziua de 8 noiembrie, Biserica noastră sărbătorește Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Este o veche sărbătoare care a apărut la începutul secolului al V‑lea, în timpul domniei împăratului Arcadiu, fiul lui Teodosie cel Mare, care a domnit între anii 395 și 408 și din porunca căruia a fost construită o biserică în Constantinopol, la thermele lui Arcadiu, închinată Sfântului Arhanghel Mihail, iar ziua sfințirii acestei biserici a devenit o sărbătoare dedicată Sfântului Mihail, care s‑a răspândit în întreg Imperiul (Roman) de Răsărit, dar și în Apus.

Însă oamenii au cinstit întotdeauna Puterile cerești, în primul rând evreii, care s‑au învrednicit în parte de Revelația dumnezeiască, oferită lor prin Moise, dar și prin prorocii și drepții Vechiului Testament, care au vorbit adeseori despre existența și lucrarea Sfinților Îngeri în viața oamenilor și în istoria popoarelor. Dar pentru că amintirea îngerilor este una dintre experiențele pe care omul cel dintâi - Adam - le‑a cunoscut în timpul petrecerii în Rai (sau în Eden), după ce a fost alungat de aici din cauza neascultării, printre alte amintiri și nostalgii, el a luat cu sine și această convingere a existenței ființelor cerești, a ființelor spirituale, care sunt îngerii. De aceea credința în îngeri o întâlnim și la alte popoare, în alte culturi și în alte credințe și mituri religioase. Însă, așa cum am spus, adevărata credință revelată este aceea descoperită de Dumnezeu iudeilor prin Moise și proroci, desăvârșită prin însuși Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Dintre arhangheli, Sfânta Scriptură reține trei nume, și anume al Arhanghelului Mihail, al Arhanghelului Gavriil și al Arhanghelului Rafail. Dar în tradiția Bisericii mai sunt cunoscute nume de arhangheli, cum sunt cele de Uriil, Salatiil, Varahiil sau Gudiil. Vedem că toate aceste nume sunt nume teofore, adică purtătoare ale cuvântului Dumnezeu. Particula „‑el” sau „‑il” de la finalul acestor nume reprezintă pe Dumnezeu. De aceea, toate aceste nume sunt legate de numele lui Dumnezeu.

În secolul al V‑lea, un mare teolog mistic, Sfântul Dionisie Areopagitul, a scris o lucrare intitulată Despre ierarhia cerească, în care ne prezintă lumea îngerilor, pe care el o împarte în trei coruri de câte trei cete fiecare. Aceste cete sunt următoarele: primul cor este alcătuit din ceata Serafimilor, „cei cu câte șase aripi”, așa cum îi descrie profetul Isaia în capitolul al VI‑lea al Prorociei sale. Urmează ceata Heruvimilor, „cei cu ochii mulți”, după descrierea prorocului Iezechiel (1, 10), și cea a Scaunelor sau Tronurilor preasfinte, de care face amintire Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni (1, 16). Al doilea cor este alcătuit din ceata Stăpâniilor, despre care același Apostol Pavel scrie creștinilor din Roma (Rom. 8, 38), cea a Domniilor, menționată de Apostolul neamurilor în Epistola sa adresată creștinilor din Colose (1, 16), și cea a Puterilor, despre care fostul fariseu și rabin Saul, crescut în cinstirea îngerilor, devenit creștin și apostol, vorbește efesenilor (Efes. 1, 21). Iar cel de‑al treilea cor al netrupeștilor puteri cerești este alcătuit din Începătorii, Arhanghelii și Îngerii.

Sfântul Dionisie Areopagitul numește acești îngeri ca fiind inteligențe divine. Ei sunt ființe spirituale, bune, înzestrate cu inteligență, cu libertate, cu voință și ancorate în mod statornic în desăvârșită fidelitate față de Dumnezeu și care au fost create mai înainte de zidirea lumii pământești sau a universului material. De aceea, Moise prorocul, când începe Cartea Facerii, ne spune în cuvinte simple că „la început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”. Prin cuvântul cer, noi înțelegem crearea lumii nevăzute, adică a mulțimii îngerilor din toate aceste nesfârșite cete de care vorbește Sfântul Dionisie Areopagitul și care au fost aduse la existență înaintea lumii sau a universului material.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că aceste cete nu reprezintă singurele popoare cerești, ci că în cer se află o infinitate de neamuri și de cete, cărora nu li se poate ține socoteala. Și ne amintim în acest sens cuvintele profetului Daniil: Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S‑a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S‑a aşezat şi cărţile au fost deschise (Daniel, 7, 9‑10). Această expresie arată infinitatea numărului îngerilor pe care Dumnezeu i‑a adus la existență ca să se bucure de fericirea și iubirea care domnesc în sânul Preasfintei Treimi, între cele trei Persoane dumnezeiești, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și de asemenea le‑a adus la existență ca să slujească omului în dobândirea mântuirii.

În Psalmul 67, prorocul și regele David vorbește și el de numărul infinit al îngerilor.

Iacov patriarhul contemplă în vedenie mulțimea îngerilor, atunci când, adormind cu capul pe o piatră la Betel, vede pe Îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe o scară, legând în felul acesta cerul de pământ și arătând legătura care există între lumea nevăzută a îngerilor și lumea văzută a oamenilor pe care din porunca lui Dumnezeu îngerii trebuie să‑i slujească.

Îngerii au primit de la Dumnezeu misiunea de a pregăti calea Domnului, calea Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, și pe aceea de a sluji oamenilor în timpul istoriei, în vederea dobândirii mântuirii. Sfânta Scriptură ne vorbește despre arătarea lui Dumnezeu la stejarul de la Mamvri, sub chipul a trei îngeri sau a trei arhangheli. De asemenea, Scriptura ne spune că Arhanghelul Rafail, după ce Mihail și Gavriil au fost trimiși către cetățile nelegiuite, Sodoma și Gomora, ca să le distrugă prin foc și să îl salveze pe Lot și pe cele două fiice ale sale, singurii oameni din cele două cetăți care și‑au păstrat curăția sufletului și dreapta credință, s‑a aflat lângă Avraam tămăduindu‑l pe acesta de suferința provocată de tăierea împrejur. Agar, care a fost cea de‑a doua soție (sau țiitoare) a lui Avraam, dar care a fost prigonită de Sarra, atunci când a fugit în pustiul Faranului împreună cu fiul ei, Ismael, aceștia doi au fost ocrotiți de către îngerii lui Dumnezeu. Cartea Ieșirii, scrisă de asemenea de către Moise, ne arată faptul că Moise și Iosua al lui Navi, ca și conducători ai poporului eliberat din robia egipteană și îndreptându‑se spre Canaanul făgăduinței, au fost ocrotiți prin pustiu vreme de patruzeci de ani de către îngerul Domnului.

Al cincilea judecător al poporului iudeu, Ghedeon, un mare erou și un mare general al poporului ales, a fost ajutat de către îngeri atunci când a biruit armata madianților. Ne aducem aminte, cunoscută fiind de către toți viața Sfântului, marelui Proroc Ilie Tesviteanul, că acesta, când a fost prigonit de către regele Ahab și s‑a refugiat la Beersheba, a fost hrănit în chip minunat de către îngeri cu pâine și apă. Prorocul Zaharia s‑a învrednicit de opt vedenii, pe care fără ajutorul îngerilor nu le‑ar fi putut interpreta sau tâlcui. De asemenea, Scripturile ne vorbesc despre cei trei tineri evrei din Babilon care au fost aruncați din porunca regelui Nabucodonosor în cuptorul cel de foc, de unde au ieșit nevătămați, fiind scăpați și ocrotiți de către îngerii lui Dumnezeu. Ne amintim de faptul că Tobie, atunci când a fost trimis în țara Mediei, a fost însoțit de către Arhanghelul Rafail, iar după ce s‑a întors acasă Arhangelul Rafail l‑a vindecat de orbire pe Tobit, tatăl său.

Dar îngerii, cu precădere, au slujit Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, viața Lui pământească până la Înălțarea la ceruri, după cum Îl vor însoți și la a doua Sa venire, când va veni Hristos întru slavă, înconjurat de toți sfinții îngeri, pentru a judeca viii și morții.

Prorocul Isaia Îl numește pe Iisus într‑unul din cuvintele prorociei Sale Îngerul de mare sfat (Isaia 9, 5). Iar pregătirea venirii Lui în lume a fost realizată de către îngeri. Astfel, citim în Sfintele Evanghelii că Arhanghelul Gavriil a fost trimis la un preot care slujea la Templul din Ierusalim pe nume Zaharia, căsătorit cu Dreapta Elisabeta, și i s‑a arătat acestuia în timp ce tămâia în Templul din Ierusalim, în dreapta Altarului tămâierii, și i‑a binevestit că femeia sa, Elisabeta, deși stearpă, adică nefertilă și ajunsă la o vârstă venerabilă, va naște un fiu căruia îi vor pune numele Ioan, care va fi mare și care va merge înaintea Domnului, cu duhul și cu puterea lui Ilie. Astfel au fost binevestite zămislirea și nașterea Sfântului Ioan, înaintemergătorul și botezătorul Domnului, îngerul de care vorbesc prorocii Vechiului Testament, care a avut misiunea de a pregăti calea Domnului, de a face drepte cărările Lui.

Iată că la șase luni după ce Zaharia s‑a învrednicit de această arătare în Sfânta Templului, același arhanghel a fost trimis într‑o cetate din Galileea, pe nume Nazaret, unde a vestit unei tinere fecioare, Maria, care era logodită cu Iosif, că va avea în pântece și va naște Fiu și că Acesta Fiul lui Dumnezeu se va chema. De asemenea, atunci când logodnicul ei, care era un om drept și care nu a avut nici un fel de legătură trupească cu Fecioara Maria, văzând că este însărcinată, a vrut să o lase în ascuns, însă îngerul Domnului a venit și i‑a vestit să nu‑i fie teamă să o ia la sine pe logodnica sa, Maria, pentru că aceea ce S‑a zămislit în pântecele ei este de la Duhul Sfânt. Știm momentul în care Iosif împreună cu Maria merg la Betleem pentru a se înscrie, potrivit poruncii împăratului Augustus de a se face recensământul populației din imperiu, și aici, la Betleem, sub ocrotirea îngerilor, Fecioara Maria naște pe Fiul lui Dumnezeu într‑o iesle. Iar momentele care au urmat sunt pline de prezența slăvitoare sau doxologică a oștilor îngerești. Îngerii s‑au arătat deasupra Betleemului cântând imn de slavă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”; îngerii s‑au arătat păstorilor, zicându‑le: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care s‑a făcut pentru tot poporul”, și le descoperă taina Nașterii Fiului lui Dumnezeu tocmai în staulul stânii lor. De asemenea, vedem că și magii se bucură de o arătare îngerească atunci când, după ce au găsit locul unde se aflau Fiul nou‑născut și mama Lui, le‑a făcut cunoscut că trebuie să se întoarcă în țara lor pe o altă cale, întrucât regele Irod vrea să afle de la ei locul unde se află Pruncul ca să‑L ucidă. Vedem iarăși că îngerii însoțesc pe cei trei, pe Dreptul Iosif, pe Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și pe Pruncul de curând născut pe drumul plin de greutăți și lipsuri al exilului, atunci când, din pricina poruncii lui Irod de a fi uciși toți copiii de curând născuți din Betleem și împrejurimi, fug în Egipt.

Evangheliile ne spun că, după botezul Său, Mântuitorul S‑a retras în pustiul Carantaniei, unde a postit vreme de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Și după ce a biruit întreita ispitire a diavolului, ne spune Sfântul Evanghelist Matei că diavolul părăsindu‑L, iată, îngerii, venind la El, Îi slujeau (Matei 4, 11). De asemenea, ne amintim că atunci când Iisus, îngrozit ca om de moartea înfiorătoare pe Cruce care se apropia, când S‑a rugat cu sudori de sânge în Grădina Gehtsimani, un înger venind Îl întărea. În momentul arestării, atunci când Petru, scoțând sabia, a tăiat urechea slujitorului arhiereului, Malhus, Mântuitorul îi poruncește lui Petru să bage sabia în teacă pentru că „cine va scoate sabia, de sabie va pieri”, întrebându‑l: „Ți se pare oare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să‑Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”. Iată, deci, că Mântuitorul știe că El este Îngerul de mare sfat și El este Împăratul îngerilor care L‑ar putea apăra înaintea lui Pilat, dar El în repetate rânduri a spus că pentru aceasta a venit în lume, ca viața Sa să Și‑o dea preț de răscumpărare pentru oile Sale.

În dimineața Învierii, femeilor mironosițe, care au venit curajoase la mormânt să ungă trupul Domnului cu miresme, doi îngeri în haine albe le‑au binevestit Învierea. De asemenea, la patruzeci de zile după Înviere, când Mântuitorul Iisus Hristos S‑a înălțat întru slavă și a șezut de‑a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, s‑au arătat în preajma Apostolilor doi bărbați care au stat lângă ei îmbrăcați în haine albe și care le‑a amintit că, așa cum L‑au văzut pe Iisus înălțându‑Se la Cer, așa Îl vor vedea venind întru slavă la Judecata universală. Iar despre acest moment ultim al istoriei, Evangheliile ne spun că, înainte de Judecata universală, la sfârșitul lumii sau al veacului, Hristos va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și‑i vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, „de la marginile cerurilor până la celelalte margini”. Și același evanghelist Matei ne spune că Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său cu îngerii Săi. Și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Iar un alt evanghelist, repetând același lucru, spune: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și‑i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de‑a dreapta Sa, iar caprele de‑a stânga și va zice Împăratul celor de‑a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 31‑34).

Iubiți credincioși și credincioase,

Din toate aceste texte care ne vorbesc deslușit despre crearea, prezența și lucrarea Sfinților Îngeri în viața oamenilor și în viața popoarelor - iar textele biblice sunt mult mai numeroase decât cele amintite acum -, reținem pe cel al Sfântului Apostol Pavel care ne spune că „îngerii sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitori ai mântuirii” (Evrei 1, 14). Iată, de aceea, noi știm că fiecare dintre noi avem un înger păzitor, pe care îl primim la botez, atunci când ne naștem duhovnicește prin întreita cufundare în apa sfințită a botezului în numele Preasfintei Treimi, știm din mărturiile Scripturii că fiecare localitate, sat sau oraș are un înger păzitor, după cum fiecare țară și fiecare popor are de asemenea un înger păzitor.

Sfântul Ioan Evanghelistul, în Cartea Apocalipsei sale, ne vorbește de faptul că fiecare Biserică din cele șapte Biserici ale Asiei are în ceruri câte un înger păzitor care supreaveghează și judecă starea morală a fiecăreia, a slujitorilor și a credincioșilor ei deopotrivă.

De aceea, iubiți credincioși și credincioase, să ne rugăm atunci când cădem în genunchi, seara și dimineața, la biserică și acasă, și îngerului nostru păzitor și tuturor îngerilor, să ne ocrotească, să ne întărească în credință, să ne ajute în cultivarea fidelității statornice față de Dumnezeu, a iubirii față de semeni și să ne călăuzească spre tot lucrul cel bun și mântuitor. Pentru că aceasta este misiunea Sfinților Îngeri potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, să slujească celor care vor fi moștenitorii mântuirii.

Iar despre legătura omului cu îngerii, prorocul David spune în Psalmul 8: „Ce este omul că‑ți amintești de el, sau fiul omului, că îl cercetezi pe el? Micșoratu‑l‑ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu slavă și cu cinste l‑ai încununat pe el”. Având această conștiință că și noi, care am primit de la Dumnezeu suflet nemuritor, suflet pe care, dacă vom împlini cele poruncite de Dumnezeu în viața noastră, va fi dus la sfârșitul vieții noastre asemeni sufletului săracului Lazăr de către îngerii lui Dumnezeu în sânurile lui Avraam. Și să înțelegem că suntem, iubiți credincioși și credincioase, în același timp, ființe pământești, prin trupul acesta care se întoarce în pământ, dar care va învia întru nestricăciune la sfârșitul istoriei, după cum suntem și ființe cerești prin sufletul nostru nemuritor, suflet pentru care Dumnezeu a întemeiat împărăția Sa cea veșnică încă de la începutul lumii.

Felicităm pe toți cei care poartă nume de arhangheli sau îngeri și felicităm și pe toți ostenitorii Jandarmeriei Române, instituție care are drept ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, dorind tuturor ca Sfinții Îngeri să le fie pavăză, întărire și ajutor în fiecare clipă a vieții lor, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.

Tiltul aparține redacției

Predică la sărbătoarea Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri rostită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, la Catedrala Patriarhală - București, 08.11.2024.