Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Părintele Gherasim Bulearcă, venerabil şi îmbunătățit călugăr al Mănăstirii Sihăstria
Preacuviosului părinte arhimandrit Arsenie Popa,
Stareţul Mănăstirii Sihăstria,
Judeţul Neamţ
Preacuvioase părinte stareţ,
Preacuvioși părinţi,
Îndoliată familie,
Întristată adunare,
Cu profundă întristare am primit vestea trecerii din această viaţă a părintelui Gherasim Bulearcă, venerabil şi îmbunătățit călugăr al Mănăstirii Sihăstria.
Plecarea sa dintre noi înseamnă o pierdere pentru obştea mănăstirii, pentru familia sa, dar şi pentru Biserica lui Hristos în care s-a ostenit, viaţa sa fiind o adevărată pildă în smerenie, ascultare şi dragoste faţă de Biserică.
Blând, pașnic şi doritor de liniște, părintele Gherasim, ferindu-se de slava acestei lumi, se gândea tot timpul la Dumnezeu, viețuind în rugăciune, osteneli şi nevoințe, pe care cu
smerenie le păstra tăinuite, asemenea părinţilor din Pateric.
Păstrând ascultarea smerită, monahul Gherasim a slujit tuturor cu inimă bună. După revenirea părintelui Paisie Olaru în obştea Mănăstirii Sihăstria, fiind suferind, în anul 1986, a rămas imobilizat la pat în chilia sa, până la sfârşitul vieţii, în 18 octombrie 1990. În tot acest timp, părintele Paisie Olaru a fost îngrijit de ucenicul său credincios, cuviosul monah Gherasim. Deşi suferind, slăbit şi firav la înfățișare, părintele Paisie Olaru, ajutat de inimosul părinte Gherasim, a fost în ultimii ani ai dictaturii comuniste din România un adevărat uriaş al spiritului românesc, care, în linişte, fortifica Biserica lui Hristos din inimile credincioşilor, în timp ce în zgomotul Capitalei se demolau biserici de zid.
În aceste momente, când sufletul părintelui cuvios Gherasim Bulearcă merge în lumina cea neapusă a Împărăţiei cerurilor, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul său în corturile drepților, în ceata sfinţilor cuvioși şi să-i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
În comuniune de rugăciune cu obştea îndoliată a Mănăstirii Sihăstria,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
* Titlul aparține redacției
* Mesaj de condoleanţe transmis la înmormântarea monahului Gherasim Bulearcă - Mănăstirea Sihăstria - Neamţ
.jpg)
