Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Satul românesc – o armonie a omului cu natura
Frumusețea şi unicitatea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” pe care le exprimă întregul ansamblu de monumente originale, adunate într-o concepție muzeologică proprie, de prezervare a patrimoniului artistic popular românesc, constituie o autentică mărturie a istoriei satului românesc tradițional, care este în mare măsură istoria poporului român.
Moștenirea satului românesc transmisă până la noi, deşi modestă material, este însă plină de bogății artistice, de semnificații spirituale, culturale şi morale.
Lumea satului românesc s-a impus printr-o arhitectură a lemnului de o mare valoare artistică, cu realizări originale, practice sau inspirate din particularitățile mediului natural înconjurător.
Construcțiile satului tradițional românesc impresionează prin simplitate şi armonie, încântă privirea atât prin proporții, cât şi prin decor.
Arhitectura sobră, cu siluete zvelte, cu stâlpi care subțiază volumele, conferă eleganță şi dinamism şi reflectă principiile de armonie a omului cu natura. Casele țărănești, gospodăriile, bisericile, toate construcțiile care formează muzeul satului românesc au fost integrate inițial în arhitectura geografică a satului, de aceea ele reprezintă o simbioză între om şi natură, o artă în care sunt folosite materii vii, astfel încât vegetația şi anotimpurile, lumina şi umbra, jocul apelor şi culorile cerului intervin mereu cu multiplele lor schimbări, ca un calendar viu al vieții, cu simbolice repetiții şi frumuseți, care ne îndeamnă să căutăm şi frumusețile cerești, netrecătoare.
Astăzi, la împlinirea a 84 de ani de existență, vocația şi misiunea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” sunt la fel de actuale. Într-o lume în care efectele negative ale globalizării duc la sărăcirea valorilor culturale şi naţionale, suntem chemați să redescoperim importanța cunoașterii şi cultivării culturii naționale, a credinței și a tradițiilor populare, prin susținerea și promovarea simbolurilor și proiectelor culturale de exprimare demnă a identității naționale.
Aducem un omagiu pios de recunoștință memoriei fondatorului acestui muzeu, Dimitrie Gusti, regelui Carol al II-lea, precum şi tuturor celor care au contribuit la menținerea şi îmbogățirea muzeului de-a lungul timpului.
Astăzi, felicităm pe doamna director conf. dr. Paulina Popoiu şi pe toţi ostenitorii acestui valoros şi venerabil Muzeu Naţional al Satului şi implicit al Sufletului românesc.
Întru mulţi şi binecuvântaţi ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis la împlinirea a 84 de ani de activitate a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Bucureşti, 17 mai 2020.
.jpg)
