Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Scrisoare irenică a PF Patriarh Daniel: „Dumnezeu vrea ca noi să răspundem iubirii Sale în mod liber”
▲ Cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului 2008, a Anului Nou 2009 şi a Botezului Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori şi altor Conducători de Biserici şi Organizaţii Creştine din lume următoarea scrisoare irenică ▲
„Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos-Domnul, în cetatea lui David“ (Luca 2, 11)
Ne este pururea viu în suflete glasul îngerilor care au adus păstorilor vestea minunată a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, „Prunc tânăr născut nouă“, în ieslea sărăcăcioasă a Bethleemului, când El se face Om, fără casă, străin şi călător, pentru a aduce la casa Tatălui ceresc pe oamenii înstrăinaţi de El.
Făcându-se Om asemenea nouă, afară de păcat, Dumnezeu a ales calea smerită, tainică, de a veni la noi, pentru că El vrea ca noi să răspundem iubirii Sale în mod liber. El se face străin şi călător, sărac şi neajutorat, ca noi, cu dragoste şi bunătate, să facem dintr-un străin un prieten şi dintr-un călător un oaspete al casei noastre. Iubirea lui Dumnezeu este deodată atotputernică şi smerită: Cel necuprins încape într-o iesle, Cel veşnic devine un copil.
Anul 2008, pe care tocmai îl încheiem, a fost frământat şi încercat de multe conflicte, care au dus la pierderea atâtor vieţi omeneşti nevinovate. În multe locuri din lume, lipsa dragostei, intoleranţa şi ura aduc între oameni suferinţe şi distrugeri. Toate acestea se răsfrâng dureros şi asupra familiei.
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ca Prunc într-o familie ne cheamă astăzi să acordăm o atenţie deosebită familiei, în general, şi familiei creştine în special, confruntată nu doar cu criza economică, ci şi cu criza morală şi cu cea spirituală. Darul făcut omenirii de către Dumnezeu prin Naşterea Fiului Său în timp, prin care se arată nesfârşita Sa iubire pentru întreaga creaţie, ne dă putere şi speranţă ca să biruim încercările grele ale vieţii.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou - 2009 şi Botezului Domnului, vă adresăm frăţeştile noastre urări de pace, sănătate şi ajutor de la Hristos-Domnul în tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare „La mulţi ani!“
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
