Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință - ocrotitorul principal al paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale

Hristos a înviat!

I. Astăzi, Biserica noastră serbează pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în anul 275 sau 280, în Capadocia, din părinții Gherontie Stratilat, originar din Capadocia, și Polihronia, mama sa, originară din Lida (Diaspolis), în Palestina (astăzi oraşul Lod în Israel). A primit o educație aleasă, mai ales de la mama sa, care era o creștină foarte evlavioasă și milostivă. După moartea tatălui său, care a fost militar în Armenia, mama sa a hotărât să se mute împreună cu fiul ei, Gheorghe, în Palestina, în localitatea Lida, unde ea avea rude și foarte multe averi.

Tânărul Gheorghe avea multe virtuți morale deosebite, pe care i le-a inspirat mama sa și credința lui în Hristos. A ales cariera militară și a ajuns să fie repede apreciat, încât a devenit ofițer în garda împăratului roman Dioclețian. Sfântul Gheorghe era un om apreciat pentru virtuțile sale militare, dar și pentru comportamentul său uman. A fost un om foarte credincios și curajos.

În anul 303, împăratul Dioclețian, sfătuit mai ales de ajutorul de împărat sau cezar, ginerele său, Maximian Galeriu, a început persecuția împotriva creștinilor și a dat patru decrete imperiale de persecuție sângeroasă a creștinilor. A ordonat dărâmarea bisericilor, confiscarea averilor Bisericii și, de asemenea, omorârea preoților creștini. Iar în cele din urmă, în al patrulea decret, a hotărât uciderea tuturor creștinilor, clerici și mireni, dacă nu se închină zeilor păgâni și nu aduc jertfe acestor zei. Drept urmare, această persecuție foarte sângeroasă, ordonată de Diocleţian, a făcut mii de martiri dintre clerici și mireni, precum şi dintre soldați, chiar ofiţeri cu grade înalte.

Sfântul Gheorghe, fiind ofițer superior în armata romană și ofițer în garda personală a împăratului Diocleţian, în momentul în care împăratul a hotărât aceste persecuții, de față cu toți cei prezenți, a spus împăratului că el este creștin și că vrea să rămână creștin și poate sluji în armata împăratului doar ca ostaș al lui Hristos. Împăratul Dioclețian a rămas uimit de această îndrăzneală a sa. Mai întâi, împăratul a încercat printr-un intermediar să-l convingă pe ofițerul Gheorghe să renunțe la credința creștină, dar Sfântul Gheorghe nu a acceptat și a mărturisit în continuare pe Hristos. Apoi, împăratul a dat ordin ca el să fie întemnițat și supus multor chinuri. El a fost bătut în multe feluri: loviri cu suliţă, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinuri la roată cu dinţi de fier, groapă cu var, încălţăminte având cuie de fier, băutură otrăvită, bătaie cu vine de bou ş.a.. Dar, cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe a biruit toate aceste suferințe.

Văzând însă chinurile lui și puterea de răbdare a sa, mulți ostași, care au înțeles că o putere deosebită se află în persoana Sfântului Gheorghe, s-au lepădat de zeii sau idolii păgâni și au devenit și ei creștini. De asemenea, soția împăratului Dioclețian, împărăteasa Alexandra, a devenit creștină.

Constatând că din toate aceste chinuri Sfântul Gheorghe a ieșit teafăr, împăratul Diocleţian s-a mâniat şi a dat ordin ca Gheorghe să fie decapitat. De asemenea, a dat ordin să fie decapitată şi împărăteasa Alexandra. Astfel, în ziua de 23 aprilie, anul 303, Sfântul Gheorghe a primit moarte de martir prin tăierea capului, iar împărăteasa Alexandra şi-a dat sufletul înainte de-a fi decapitată.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit popular atât în Orient cât și în Occident, ca sfânt militar, care ajută pe oamenii aflați în situații grele. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este popular atât în România, cât şi în foarte multe țări, și anume douăsprezece țări îl au ocrotitor: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia. În România, orașele Sfântul Gheorghe, Sângeorgiu și Giurgiu îi poartă numele. De asemenea, un braț al Dunării în Deltă îi poartă numele, brațul Sfântul Gheorghe.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era chemat în ajutor pe câmpul de lupte de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, după cum se vede în steagul de luptă dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii Zografu din Muntele Athos, la anul 1500, iar până astăzi este ocrotitor al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Acum, în România, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul forțelor terestre ale Armatei Române, iar prin Decizia patriarhală numărul 8 din anul 2025, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit ocrotitor al transplantului hepatic din România (la solicitarea Spitalului Clinic Fundeni, prin Acad. Prof. Dr. Irinel Popescu).

II. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este și ocrotitor al paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitor al paraclisului istoric pentru că acest paraclis a fost finalizat ca lucrare în timpul domnitorului Gheorghe Duca, care a domnit în Țara Românească între anii 1673-1678. Dar primul hram al acestui paraclis a fost același cu al Catedralei Mitropolitane, devenită mai târziu Patriarhală, și anume Sfinții Împărați Constantin și Elena, construită între anii 1656-1658 de domnitorul Constantin Șerban Basarab al Ţării Româneşti. Acest domnitor a dat hramul ctitoriei sale Sfinții Împărați Constantin și Elena, întrucât el se numea Constantin. De asemenea, a dat acelaşi hram paraclisului, deoarece paraclisul a început să fie construit odată cu biserica din fața lui, mai întâi biserică de mănăstire, care ulterior, în anul 1668, prin hrisovul domnesc al domnitorului Radu-Leon Voievod, a devenit Catedrală Mitropolitană, iar apoi, în anul 1925, a devenit Catedrală Patriarhală, prin voinţa primului Patriarh al României, Miron Cristea.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe deci este în prezent hramul principal al acestui paraclis. Mai târziu, între anii 1723-1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil al II-lea al Ungrovlahiei au îmbogățit paraclisul cu o frescă foarte expresivă și bogată, pictată de pictorul Teodosie într-un stil brâncovenesc. De asemenea, paraclisul a fost înzestrat cu un iconostas mare, sau catapeteasmă, sculptată tot în stil brâncovenesc (cel mai probabil de către „Gheorghe Tâmplarul”, semnătură descoperită în urma intervenţiilor de restaurare a catapetesmei, în perioada 2010-2011). Cu binecuvântarea Mitropolitului Daniil al Ungrovlahiei, paraclisul a primit încă un hram, pe lângă Sfinții Împărați Constantin și Elena şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, şi anume, Sfântul Proroc Daniel.

Între anii 1951-1961, prin strădania Patriarhului Justinian Marina, paraclisul a fost restaurat, adăugându-se și o pictură nouă în vestibulul acestui paraclis, pictură realizată de pictorul Costin Petrescu, care a trecut la Domnul în anul 1954, pictură care înfățișează momente din viața creștinilor din Transilvania în timpul lui Mihai Viteazul. Prin grija Patriarhului Justinian Marina a fost rezidită turla acestui paraclis, care se prăbuşise la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În anul 2009, cu binecuvântarea noastră, a început un amplu proces de conservare și restaurare a picturii, a catapetesmei, dar şi de dotare şi împodobire a paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale. Slujba de resfințire a picturii și catapetesmei restaurate din paraclisul istoric, cu hramurile Sfinții Împărați Constantin și Elena, Marele Mucenic Gheorghe, Sfântul Proroc Daniel și, un hram nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, a avut loc în 22 iulie 2011. La resfințirea picturii şi a catapetesmei au participat, alături de Patriarh şi mai mulţi ierarhi români, şi doi ierarhi greci: mitropoliții Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis. În 18 decembrie 2017, un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost oferit de biserica Sfântul Dimitrie – Ton Oplon din Arhiepiscopia Atenei, pentru paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reşedinţei Patriarhale.

În încheiere, felicităm pe toți cei care poartă numele de Gheorghe, George, Georgiana, Gheorghiță, sau derivate, şi ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să le dăruiască tuturor ani mulți și binecuvântați, cu sănătate și fericire, pace și bucurie, credință puternică și bucuria de a fi mărturisitori ai iubirii lui Hristos.

Totodată, cu prilejul hramului acestui paraclis patriarhal, dorim să felicităm pe toţi părinții slujitori de aici, pe cântăreți și pe maicile care lucrează la Reședința Patriarhală și care se roagă aici, în fiecare duminică și sărbătoare. Hramul Sfintei Parascheva a fost mutat aici de la Mănăstirea Schitul Maicilor din București, în anul 2008, când s-a înfiinţat Mănăstirea de maici Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Reședința Patriarhală.

Felicităm şi pe toţi cei care au oferit vase şi veşminte sfinte pentru a împodobi acest paraclis. Cu ajutorul lui Dumnezeu și dărnicia mai multor donatori, avem aici mai multe racle conținând fragmente din moaștele diferiților sfinți, pe care le expunem în Catedrala Patriarhală când se serbează sfinții respectivi, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră. Amin.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române