Prăznuirea ocrotitorului Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale

Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Reședinței Patriarhale și‑a sărbătorit astăzi, 23 aprilie 2026, ocrotitorul spiritual. La finalul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a reliefat aspecte din viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, precum și coordonate din istoria paraclisului din Reședința Patriarhală.

În cuvântul său de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat virtuțile deosebite și curajul mărturisitor al Sfântului Mucenic Gheorghe: „Tânărul Gheorghe avea multe virtuți morale deosebite pe care i le‑au inspirat mama sa și credința lui în Hristos. A ales cariera militară și a ajuns să fie repede apreciat, încât a devenit ofițer în garda împăratului roman Dioclețian, atât pentru virtuțile sale militare, dar și pentru comportamentul său uman. În anul 303, împăratul Dioclețian, sfătuit mai ales de ajutorul de împărat sau cezar, ginerele său Maximian Galeriu, a început persecuția împotriva creștinilor [...]. Sfântul Gheorghe, fiind ofițer superior în armata romană și ofițer în garda personală a împăratului Dioclețian, în momentul în care împăratul a hotărât cele patru persecuții, de față cu toți cei prezenți a spus împăratului că el este creștin și că vrea să rămână creștin și poate sluji împăratului doar ca ostaș al lui Hristos. Împăratul Dioclețian a rămas uimit de această îndrăzneală. Mai întâi, a încercat printr‑un intermediar să‑l convingă pe ofițerul Gheorghe să renunțe la credința creștină, dar Sfântul Gheorghe nu a acceptat și L‑a mărturisit în continuare pe Hristos. Apoi împăratul a dat ordin ca el să fie întemnițat și supus multor chinuri: loviri cu sulițe, bătaie la tălpi, lespezi de piatră pe piept, legat de o roată cu dinți de fier, aruncat într‑o groapă cu var nestins, încălțăminte cu cuie de fier, băutură otrăvită, bătaie cu vine de bou și altele. Văzând însă chinurile și puterea de răbdare a sa, mulți ostași, care au înțeles că o putere deosebită se află în persoana Sfântului Gheorghe, s‑au lepădat de zeii sau idolii păgâni și au devenit și ei creștini, precum și soția împăratului Dioclețian, împărăteasa Alexandra, a devenit creștină. Împăratul Dioclețian s‑a mâniat și a dat ordin ca Gheorghe să fie decapitat și, de asemenea, să fie decapitată și împărăteasa Alexandra. Astfel, în ziua de 23 aprilie 303, Sfântul Gheorghe a primit moarte de martir prin tăierea capului, iar împărăteasa Alexandra și‑a dat sufletul înainte de a fi decapitată”.

Patriarhul României a vorbit apoi despre istoricul, succesiunea hramurilor și principalele etape de restaurare ale Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este și ocrotitor al Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale pentru că acest paraclis a fost finalizat ca lucrare în timpul lui Gheorghe Duca, domn al Țării Românești între anii 1674 şi 1678. Primul hram al acestui Paraclis Patriarhal a fost același cu al Catedralei Mitropolitane, care a devenit mai târziu Catedrală Patriarhală, și anume «Sfinții Împărați Constantin și Elena», construită în anii 1656‑1658 de domnitorul Constantin Șerban Basarab Voievod al Țării Românești. Acest domnitor a dat hramul catedralei, «Sfinții Împărați Constantin și Elena», pentru că se numea Constantin, și de asemenea și paraclisului, deoarece a început să fie construit odată cu biserica din fața lui. Mai întâi biserică de mănăstire, ulterior, în anul 1668, în timpul lui Radu Leon Voievod, a devenit Catedrală Mitropolitană, iar apoi, în anul 1925, în timpul primului Patriarh Miron Cristea, a devenit Catedrală Patriarhală. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este în prezent hramul principal al acestui paraclis. Între anii 1723 şi 1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat și Mitropolitul Daniil al II‑lea al Ungrovlahiei au îmbogățit paraclisul cu o frescă foarte expresivă și bogată, pictată de pictorul Teodosie în stil brâncovenesc. De asemenea, paraclisul a fost înzestrat cu un iconostas mare, sculptat tot în stil brâncovenesc. Din acest motiv, acest paraclis a primit încă un hram, pe lângă «Sfinții Împărați Constantin și Elena», și «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», și anume «Sfântul Proroc Daniel». Între anii 1951 şi 1961, paraclisul a fost restaurat, adăugându‑se și o pictură nouă în vestibul, realizată de pictorul Costin Petrescu, care a trecut la Domnul în anul 1954. Pictura înfățișează momente din viața creștinilor din Transilvania în timpul lui Mihai Viteazul. Prin grija Patriarhului Justinian Marina, paraclisul a fost restaurat și a fost rezidită turla care s‑a prăbușit la sfârșitul secolului al XIX‑lea. În anul 2009, cu binecuvântarea noastră, a început un amplu proces de conservare și restaurare a picturii și a catapetesmei și de dotare și împodobire a Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale. Slujba de sfințire a picturii și catapetesmei restaurate din Paraclisul istoric cu hramurile «Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Proroc Daniel» și un hram nou, «Sfânta Cuvioasă Parascheva» de la Iași, a avut loc în 22 iulie 2011. La resfințirea picturii și a catapetesmei au participat alături de patriarh mai mulți ierarhi români și doi ierarhi greci: mitropoliții Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis. În 18 decembrie 2017, un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost oferit de Biserica «Sfântul Dimitrie»‑Ton Oplon din Arhiepiscopia Atenei”.

La final, Preafericirea Sa i‑a felicitat pe toți cei care poartă numele Gheorghe, George, Georgiana sau derivate, precum și pe părinții slujitori, ostenitorii și monahiile care se ostenesc la Reședința Patriarhală și se roagă în acest paraclis în fiecare duminică și sărbătoare.