Un arhipăstor misionar şi harnic

Arhiepiscopul Epifanie al Buzăului şi Vrancei

(1932 - 2013)

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16)

Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos ne arată că lumina pe care omul o adună în sufletul său nemuritor în timpul vieţii pământeşti şi o ia cu el după moartea trupească nu rămâne cu totul ascunsă oamenilor încă din timpul vieţii sale pe pământ. Această lumină este lumina virtuţilor sau a roadelor Duhului Sfânt în om (cf. Galateni 5, 22-23), este lumina harului dumnezeiesc pe care omul credincios l-a făcut roditor prin credinţă puternică, prin cuvinte ziditoare şi prin faptele iubirii milostive şi smerite. Această lumină a faptelor bune se vede mai ales în viaţa şi activitatea Arhiepiscopului Epifanie al Buzăului şi Vrancei.

Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie s-a născut în data de 14 decembrie 1932, în comuna Mălini, judeţul Suceava, primind la Botez numele Gavriil. În anul 1948, a intrat în viaţa monahală în obştea Mănăstirii Râşca, din judeţul Suceava.

Între anii 1951 şi 1956 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi ale Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş. În data de 14 aprilie 1953 a fost călugărit în obştea Mănăstirii Neamţ de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei şi Sucevei, primind numele Epifanie. Între anii 1957 şi 1959 a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox Universitar din Bucureşti. Studiile universitare le-a continuat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sofia, Bulgaria, unde în anul 1961 a obţinut licenţa în teologie.

Între anii 1961 şi 1962 a urmat cursurile Şcolii Doctorale de la Bucureşti la specialitatea Istorie Bisericească Universală, pe care le-a continuat la Academia duhovnicească a Patriarhiei Moscovei de la Zagorsk, între anii 1962 şi 1964.

Între anii 1965 şi 1971 a fost profesor şi director la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar între 1971 şi 1975 a fost stareţul Mănăstirii Neamţ.

În data de 9 noiembrie 1975 a fost hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, primind titlul Tomitanul. În duminica zilei de 4 iulie 1982, în Catedrala episcopală din Buzău, a fost întronizat Episcop al Buzăului de către vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin Moisescu. În data de 8 noiembrie 2009, Episcopia Buzăului a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar Arhipăstorul ei a primit rangul de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei.

Astfel, din cei 80 de ani de viaţă, timp de 65 de ani a slujit Biserica, mai întâi ca monah şi apoi ca profesor, stareţ, episcop-vicar, episcop şi arhiepiscop. Traversând vremuri de încercare şi multe oprelişti, în timpul comunismului, acest harnic ierarh a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze credinţa creştină ortodoxă şi cultura românească din această străveche eparhie de la Curbura Carpaţilor pe mai multe planuri ale vieţii bisericeşti.

Înzestrat cu un veritabil simţ practic, ierarhul misionar EPIFANIE Norocel s-a preocupat de restaurarea sau repararea a numeroase biserici din parohii şi mănăstiri şi de construirea unui impresionant număr de biserici şi paraclise noi pe tot cuprinsul eparhiei. A iniţiat şi a îndrumat ample lucrări de restaurare şi dotare la Catedrala voievodală "Adormirea Maicii Domnului" din Buzău, la paraclisul Episcopiei şi Reşedinţa episcopală, precum şi la edificiul Cancelariei episcopale şi al Seminarului Teologic Liceal "Episcopul Chesarie" din Buzău. De asemenea, a înfiinţat două seminare monahale, şi anume Seminarul monahal "Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului" la Mănăstirea Răteşti (1996) şi Seminarul monahal de la Mănăstirea Ciolanu (1997), a înfiinţat un nou muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, a reactivat revista eparhială Glasul Adevărului şi a înfiinţat numeroase aşezăminte social-filantropice.

Ctitoria de suflet a Înalt Preasfinţiei Sale este însă noua Catedrală arhiepiscopală din Buzău, cu hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Sfinţii Trei Ierarhi", unde şi-a pregătit din vreme locul de veci, întru aşteptarea Învierii celei de obşte.

În plan spiritual, cea mai importantă lucrare a fost canonizarea Sfântului Ierarh martir Teodosie de la Brazi (18-19 mai 1996) şi a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (4-5 martie 2003) pentru care s-a îngrijit de aducerea lor în memoria Bisericii şi în inimile credincioşilor, prin rânduirea slujbelor, acatistelor şi a icoanelor, precum şi prin ctitorirea de lăcaşuri sfinte ocrotite de aceşti sfinţi.

Totodată, Părintele Arhiepiscop EPIFANIE a fost un mare susţinător al construirii Catedralei Mântuirii Neamului, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei fiind între primele trei eparhii din ţară (după Bucureşti şi Sibiu) în ceea ce priveşte contribuţia la colecta naţională pentru realizarea acestei lucrări mari şi sfinte. În acelaşi timp a susţinut în mod constant activitatea misionară a Televiziunii TRINITAS şi a Radioului TRINITAS, precum şi alte activităţi sociale ale Patriarhiei Române (Centrul social-pastoral "Sfânta Maria" - Techirghiol, în anul 2012).

Părintele Arhiepiscop EPIFANIE rămâne în memoria noastră ca fiind un ierarh misionar, un păstor harnic şi un dinamic slujitor liturgic, prin fidelitatea sa faţă de credinţa vie, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii Ortodoxe, fiind, în acelaşi timp, un bun iconom şi un om darnic.

La acest moment de mare tristeţe pentru Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Sinod şi al nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, vieţuitorilor din mănăstiri şi credincioşilor îndoliatei Arhiepiscopii a Buzăului şi Vrancei părinteşti condoleanţe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să aşeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul EPIFANIE, fratele nostru, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinţilor Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei

Cuvânt rostit la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Epifanie al Buzăului şi Vrancei, oficiată în Catedrala arhiepiscopală "Înălţarea Domnului" şi "Sfinţii Trei Ierarhi" din Buzău, 10 ianuarie 2013.