Moaştele Sfintei Ştefanida, la catedrala din Aachen, Germania

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 11 noiembrie, se face pomenirea unei sfinte mai puţin cunoscute, Muceniţa Ştefanida sau Corona, considerată, în tradiţia romano-catolică, izbăvitoare de molime. Sfintele sale moaşte se află în Italia din secolul al 9-lea, o parte fiind duse de către împăratul german Otto al 3-lea în Aachen. Recent a început un proces de restaurare a raclei cu sfintele sale moaşte, aflată în tezaurul catedralei din oraşul german, aceasta urmând a fi expusă după încetarea pandemiei de coronavirus.

În jurul anului 170, în timpul domniei împăratului roman Marc Aureliu, în cetatea Damascului din Siria, a avut loc martiriul Sfinţilor Mucenici Victor şi Ştefanida (Ştefania sau Corona). Primul era soldat roman, suferind torturi şi, în cele din urmă, moarte mucenicească prin tăierea capului, după ce guvernatorul regiunii, Sebastian, a aflat că era creştin. În timpul suferinţelor sale, o tânără cu numele Ştefanida sau Corona (ambele nume însemnând „coroană”) a venit să îl îmbărbăteze pe mucenicul lui Hristos, suferind, pentru aceasta, moarte mucenicească. Martirologiile nu sunt unanime cu privire la relaţia dintre cei doi mucenici, unele spunând că Ştefanida era soţia lui Victor, altele că ar fi fost soţia unui alt soldat, camarad al Sfântului Victor. Ce se ştie sigur este că sfânta a suferit moartea prin dezmembrarea trupului, după ce a fost legată de doi copaci aplecaţi, care, eliberaţi fiind din legături, au rupt trupul sfintei în două. Ziua de pomenire a celor doi este 11 noiembrie în tradiţia ortodoxă şi 14 mai în cea romano-catolică.

Sfânta Muceniţă Ştefanida este considerată în tradiţia romano-catolică a fi ocrotitoarea tăietărilor de lemne, din pricina modului în care a primit cununa muceniciei, şi izbăvitoare de molime.

Din secolul al 9-lea, moaştele celor doi mucenici se află în localitatea Anzu din nordul Italiei. Între anii 1943 şi 1981, racla cu sfintele moaşte din Anzu a fost atent analizată, ajungându-se la concluzia că ea conţine oase de bărbat şi femeie, arătându-se astfel că cei doi sfinţi împreună pătimitori continuă împreună mijlocirea către Dumnezeu şi prin sfintele lor moaşte. De asemenea, cercetătorii au determinat prezenţa, în raclă, a polenului unei specii de cedru specific zonei Damascului, unde tradiţia spune că cei doi au suferit martiriul. 

Fragmente din aceste sfinte moaşte au fost duse de împăratul Otto al 3-lea la Aachen, în anul 997, unde au fost păstrate în­tr-un mormânt de sub o lespede de piatră, în catedrala oraşului, până în 1911-1912, când au fost aşezate într-o raclă confecţionată din aur, bronz şi fildeş. Comunitatea din Aachen plănuise să expună în această vară racla cu sfintele moaşte aflate în tezaurul sacru al catedralei, ca parte a unei expo­ziții despre meşteşugul prelucrării aurului, dar iniţiativa a fost oprită din cauza izbucnirii pandemiei de coronavirus. În prezent, racla se află într-un atent proces de restaurare, o echipă de specialişti lucrând la curăţarea ei. Aceasta urmează a fi expusă după încheierea procesului de restaurare şi încetarea pandemiei de coronavirus.