Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă O pildă de iubire milostivă față de aproapele

O pildă de iubire milostivă față de aproapele

Un articol de: Andrei Butu - 14 Iul, 2019

Pericopa evanghelică a Duminicii a 4-a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Matei (cap. 8, vv. 5-13), amintește minunea vindecării slugii sutașului. În cuvântul de învățătură rostit azi, 14 iulie 2019, la finalul Sfintei Liturghii din Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat calitățile spirituale ale sutașului roman.

 Patriarhul României a explicat că din Evanghelia plină de în­țe­lesuri duhovnicești a vindecării slugii sutașului se desprind trei mari învățături. În primul rând, Mântuitorul Iisus Hristos a văzut iubirea milostivă a sutașului roman față de sluga sa bolnavă și îi promite că va veni să îl vindece pe acesta. În al doilea rând, vedem că acest sutaș crede puternic că Iisus Hristos va putea vindeca pe sluga sa bolnavă doar prin cuvânt, fără să meargă la casa unde se afla bolnavul, iar în al treilea rând, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să nu ne rugăm doar pentru noi înșine, pentru sănătatea noastră, ci și pentru cei care nu se mai pot ruga din cauza bolii. „Evanghelia ne arată aceste trei mari adevăruri, iar în detaliu ne arată că sutașul preînchipuie diferitele etnii sau popoare care vor crede în Iisus Hristos. De aceea, spune Mântuitorul: «Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor» (Matei, 8, 11). Această profeție a început deja să se împlinească prin însuși faptul că sutașul sau centurionul roman, păgân, care făcea parte din trupele de ocupație romană a Țării Sfinte, se convertește, crede în Iisus Hristos. Părăsește religia sa politeistă, adică acea credință păgână în multe divinități, și crede că Iisus Hristos este vindecător. În limba greacă, cuvântul mântuitor înseamnă deodată vindecător și eliberator. Acest centurion arată că există posibilă credință și între păgâni, iar Mântuitorul vrea să arate că acest sutaș preînchipuie popoarele păgâne care vor veni la credință în Iisus Hristos”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că su­tașul roman a dat dovadă de bunătate sufletească și iubire milostivă, deoarece îl putea înlocui pe slujitorul bolnav, însă l-a ajutat în aceste momente dificile. „Centurionul avea în subordinea sa 100 de soldați. Dacă unul s-a îmbolnăvit, care era servitorul lui, îl putea înlocui cu altul pentru că avea la dispoziție 100 de soldați. Însă nu îl scoate din casa lui pe acest soldat bolnav, pe servitorul său, ci auzind că Iisus din Nazaret a vindecat o mulțime de bolnavi, merge spre Iisus să-I ceară vindecarea acestui servitor. În mod surprinzător, nu se comportă ca un șef, ci el se comportă ca un om milostiv, bun la suflet. Sutașul roman ne învață că, indiferent de rang sau poziție socială, fiecare persoană, chiar dacă este slugă, are o valoare și o demnitate în fața lui Dumnezeu. Fiecare om are o demnitate unică și o valoare spirituală unică. De aceea, sutașul îi cere lui Iisus ca să îl vindece pe acest servitor bolnav. Aici vedem deodată bunătatea sau iubirea milostivă, compasiunea, capacitatea de a suferi împreună cu cel care suferă și iubirea milostivă care dorește schimbarea stării de boală în stare de sănătate”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că sutașul avea o credință puternică deoarece se încredințase că doar Mântuitorul Iisus Hristos poate tămădui oamenii prin cuvântul Său vindecător, spre deosebire de el, care avea doar puterea cuvântului mobilizator prin care putea rosti porunci și schimba poziții sociale ale oamenilor. „Por­nind de la acest aspect al cuvântului mobilizator, care pune în mișcare persoanele, el vrea să arate că, de fapt, crede puternic în cuvântul vindecător al lui Iisus și că nu este nevoie să se deplaseze până la casa unde se află servitorul bolnav. Aceasta înseamnă că el constată că, de fapt, cuvântul are putere mobilizatoare, mută, schimbă poziția unei persoane dintr-un loc în altul, dar nu are și cuvânt vindecător. Nu poate schimba starea de boală în starea de sănătate a slugii sale. De aceea, îi cere lui Iisus cuvânt vindecător. Văzând cre­dința puternică exprimată în această argumentare a puterii cuvântului și, mai ales, simțind credința lui puternică, Iisus a exclamat: «La nimeni în Israel n-am găsit atâta credință» (Matei 8, 10). Vedem argumentarea simplă, dar foarte profundă a acestui sutaș în ceea ce privește puterea cuvântului, dar și recunoașterea că el nu are cuvânt”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.