Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Omul bun în mod constant se manifestă după chipul lui Dumnezeu

Omul bun în mod constant se manifestă după chipul lui Dumnezeu

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 30 Sep, 2019

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica a 19-a după Rusalii un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat importanţa iubirii în viaţa creştinului. Prea­fericirea Sa a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos doreşte să-l ridice pe om la sfinţenia şi bunătatea Sa, întrucât acesta a fost creat după chipul lui Dumnezeu.

Patriarhul României a reliefat că noutatea Evangheliei Duminicii a 19-a după Rusalii, de la Luca 6, 31-36, constă în porunca Mântuitorului Iisus Hristos dată oamenilor de a-i iubi chiar şi pe vrăjmaşi sau duşmani.

„Mântuitorul Iisus Hristos ne spune care este deosebirea între omul păcătos şi omul sfânt. El ne arată că omul sfânt se aseamănă cu Dumnezeu Cel milostiv, Care-i iubeşte pe oameni, indiferent de atitudinea lor. Se ştie că Mântuitorul cunoştea mentalitatea populară inspirată de unele texte din Vechiul Testament, ca de pildă Psalmii 136 şi 138. Această mentalitate populară era formulată într-un mod concentrat în cuvintele: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău». Însă Domnul Iisus Hristos a adus o schimbare radicală, pe care mulţi oameni o înţeleg cu o anumită dificultate. El trece de la iubirea aproapelui şi ura faţă de vrăjmaşi la iubirea vrăjmaşilor. Nici un legiuitor din istorie nu a poruncit vreodată că trebuie iubiţi vrăjmaşii omului. Prin aceasta, Mântuitorul aduce o lege nouă, o lege a iubirii absolute, care nu depinde de semenii noştri, ci este o iubire dobândită de creştini din iubirea lui Hristos, Care, pe cruce fiind răstignit, nu Și-a blestemat vrăjmaşii, nu i-a pedepsit şi nu i-a certat, ci S-a rugat pentru ei zicând: «Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!» (Luca 23, 34). Noi, de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva, avem obiceiul acesta de a face bine celor care ne fac bine şi de a face rău celor care ne fac rău. Mântuitorul ne învaţă că trebuie să facem numai binele”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că, dacă facem bine numai celor care ne fac nouă bine, atunci nu progresăm duhov­nicește, pentru că nu depăşim egoismul firii umane posesive, adică nu depăşim starea decăzută a naturii umane păcătoase.

„Ni se pare firesc şi natural să facem bine celor care ne fac bine, dar nu ni se pare firesc, natural sau normal să facem bine şi celor care ne fac rău. Adică, nu ni se pare firesc să-i iubim pe cei care ne urăsc şi să dorim binele celor care sunt vrăjmaşii noştri. De ce? Pentru că firescul acesta pe care noi îl considerăm natural nu este natura umană creată după chipul lui Dumnezeu Cel milostiv, aşa cum a dorit-o Dumnezeu, ci este natura umană coruptă, deteriorată sau decăzută şi devenită existenţă egoistă şi posesivă, care amestecă binele cu răul. De aceea, Domnul Iisus Hristos vrea să ne arate în Evanghelia de astăzi că numai omul bun şi generos sau milostiv în mod constant se manifestă ca fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel bun şi milostiv. Numai bunătatea sau dărnicia este profund umană, nu răutatea”, a spus Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că numai bunătatea, ca iubire milostivă şi iertătoare, este firească, deoarece este conformă cu chipul lui Dumnezeu Cel bun după care a fost creat omul la început.

Totodată, Preafericirea Sa a precizat că Evanghelia Duminicii a 19-a după Rusalii ne arată că un creştin, care crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este înfiat prin harul Sfântului Botez şi devine fiu după har al lui Dumnezeu Tatăl.

Patriarhul României a mai spus că răutatea altora memorată în sufletul nostru devine cu timpul răutatea noastră, sau boala sufletului nostru, care nu iartă şi nu uită răutatea vrăjmaşilor: „Iubirea faţă de vrăjmaşi are ca prim pas rugăciunea pentru vrăjmaşi. Ne rugăm pentru ei, dar nu ca să-i pedepsească Dumnezeu sau să-i distrugă, ci ca să-i îndrepte, să le schimbe modul lor de a gândi şi de a făptui. Această transformare a răutăţii vrăjmaşilor în bunătate se realizează după rugăciune îndelungată. În cărţile noastre de cult există rugăciuni pentru vrăjmaşi, dar acestea nu conţin dorinţa de răzbunare (...). Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea că, deşi creştinii sunt prigoniţi de împăraţii romani păgâni, aceştia se roagă pentru ei, pentru că simt că răutatea împăraţilor persecutori le vine ca îndemn de la demoni. De aceea, ei se rugau pentru împărat pentru ca Dumnezeu să-l îndrepte, să-l facă din om rău om bun. Cei care sunt răi, dar cărora nu li se răspunde la răutate cu răutate, e posibil ca după o vreme să-şi dea seama că aceia care nu răspund la răutate cu răutate sunt din punct de vedere spiritual superiori lor. Evanghelia iubirii vrăjmaşilor a rodit în sufletul poporului şi a fost exprimată în versurile următoare: «Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău», din romanul «Răzvan şi Vidra» al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Aici vedem şi un reflex al îndemnului Sfântului Apostol Pavel care spune că, dacă nu răspundem la răutate cu răutate, îngrămădim cărbuni aprinşi pe capul celui care ne-a făcut un rău”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai spus că trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii şi că este păcat să aducem la Sfântul Altar pomelnice prin care cerem tocmai lui Dumnezeu Cel milostiv să pedepsească pe vrăjmaşii noştri.

La final, Patriarhul României a citit un mesaj adresat cu ocazia începutului noului an universitar 2019-2020, intitulat „Educaţia integrală promovează cunoaşterea ştiinţifică şi cultura valorilor spirituale”.