Alarmă falsă privind înfiinţarea de stavropighii

Cu privire la Comunicatul Biroului de presă al Arhiepiscopiei Clujului, din ziua de

28 februarie 2008, referitor la „prezenţa unui text apocrif“ în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii, şi anume atribuţia Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de a înfiinţa stavropighii (mănăstiri aflate în directa subordine a Patriarhiei -n.r.) conform art. 26, lit. „s“, Patriarhia Română precizează:

Ne uimeşte această reacţie care, pe lângă faptul că nu este adevărată, dovedeşte o lipsă de atenţie sau o uitare prea rapidă a ceea ce s-a discutat în şedinţa Sfântului Sinod din 28 noiembrie 2007 când, după definitivarea textului întregului Statut, au fost discutate şi adoptate un număr de alte 25 de amendamente la art. 1-89 din Statut, definitivate în şedinţa sinodală anterioară din 23-24 octombrie 2007.

În legătură cu scrisoarea IPS Mitropolit Bartolomeu, din 18 februarie 2008, la care se face trimitere în Comunicat, precizăm că, în cadrul discuţiei telefonice, purtate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu Înalt Preasfinţia Sa, a fost subliniat faptul că poziţia exprimată în scrisoarea respectivă nu este întemeiată şi că această problemă va fi înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei Sfântului Sinod din zilele de 5-7 martie 2008, când se vor face cuvenitele precizări şi lămuriri, în care scop s-au luat măsurile necesare pentru întocmirea unui documentar privind stavropighia patriarhală în trecut şi prezent, precum şi introducerea acestei prevederi în Statut.

O realitate de secole în Ortodoxia universală

Uimeşte, în egală măsură, şi aserţiunea presupusei anulări a autonomiei eparhiale, prin existenţa stavropighiilor şi chiar concertarea acţiunilor Arhiepiscopiei Clujului cu cele similare din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care exprimă spirit alarmist fără temei şi nelinişti nejustificate, în contextul în care, atât IPS Mitropolit Bartolomeu, cât şi IPS Arhiepiscop Pimen au aprobat în anul 1998, împreună cu ceilalţi ierarhi, Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă a mănăstirilor, care prevede următoarele: „Mănăstirile sunt de două feluri: eparhiale, care ţin de chiriarhul locului şi stavropighii, care se află permanent şi direct sub jurisdicţie patriarhală“ (art. 3) şi că: „Mănăstirea, cu excepţia stavropighiei, este încadrată în organizarea eparhiei, în cuprinsul căreia se găseşte“ (art. 4).

Este necesar să subliniem că pe temeiul tradiţiei străvechi din Ortodoxia universală, stavropighia este o realitate de secole, justificată de canonişti în tratatele de specialitate şi că numai patriarhul unei biserici are dreptul de a înfiinţa stavropighii. Stavropighia este însă şi o realitate prezentă atât în Biserica noastră cât şi în alte Biserici Ortodoxe surori (Patriarhia Constantinopolului cu stavropighii în Constantinopol şi în cuprinsul altor Biserici - singura cu acest drept; Biserica Ortodoxă Rusă - 25 de stavropighii patriarhale, Patriarhia Sârbă - 2 stavropighii patriarhale, Patriarhia Bulgară - 5 stavropighii patriarhale).

Prevederea stavropighiei în Statut, cu aprobarea Sfântului Sinod, nu înseamnă a răpi ceva cuiva, ci a fost necesară pentru a asigura baza statutară a existenţei stavropighiilor patriarhale de la Techirghiol (jud. Constanţa) şi de la Dragoslavele (jud. Argeş), precum şi a celor de la Călimăneşti şi Olăneşti (jud. Vâlcea), întemeiate de patriarhii Miron Cristea şi Justinian Marina, care au continuat să funcţioneze cu acest înalt statut patriarhal, până azi.

Pentru a preveni orice temeri nejustificate, precizăm că în regulamentul ce se va întocmi, se vor face precizări suplimentare în sensul că, decizia patriarhală de înfiinţare a unei stavropighii se va emite după ce s-a obţinut acordul scris al ierarhului eparhiot şi aprobarea Sfântului Sinod. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)