Anul omagial euharistic şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni

Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, în şe­din­ţa sa de lucru din 29 octombrie 2012, a examinat referatul Cancelariei Sfân­tului Sinod în legătură cu iniţiativele Pa­tri­ar­hului României privind decla­rarea anului 2014 în Patriarhia Română ca „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)“ şi „Anul comemorativ al Sfin­ţilor Martiri Brâncoveni“.

În referatul prezentat, s-au men­ţionat mai întâi ur­mă­toa­re­le două aspecte:

1. Iniţiativa privind pro­cla­ma­­rea în anul 2014 a „Anului o­ma­gial euharistic (al Sfintei Spo­­ve­danii şi al Sfintei Îm­păr­tăşanii)“ are ca scop să a­ducă, astăzi, în centrul mi­siu­nii Bi­se­ricii: redes­co­pe­ri­rea Tainei Spo­vedaniei, ca mij­loc de reconciliere, vinde­ca­re, înnoire spirituală şi sfin­ţire a vieţii credincioşilor; evi­den­ţierea im­por­tan­ţei şi obligativităţii Tainei Spo­ve­da­niei, ca pregătire pentru pri­mirea Sfintei Euharistii; pre­gă­ti­rea şi primirea la timp a Sfintei Împărtăşanii ca mij­loc de sfinţire şi înnoire a vie­ţii; intensificarea participării la Sfânta Liturghie, ca pregustare a prân­zu­lui în Îm­pă­ră­ţia lui Dum­nezeu şi manifestare concretă a unităţii Bisericii; pri­mi­rea Sfin­tei Împărtăşanii ca izvor tainic de putere a învierii şi vieţii veşnice; importanţa Sfintei Îm­păr­tă­şanii, ca izvor de iubire jert­felnică şi iertătoare a lui Hristos; va­lo­rificarea roadelor primirii Sfintei Îm­păr­tăşanii în viaţa preotului, a creştinilor şi a comunităţii.

2. Iniţiativa privind procla­ma­rea în anul 2014 a „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ are în vedere cinstirea după cuviinţă, la îm­pli­ni­rea a 300 de ani de la moartea lor martirică, a Sfinţilor Martiri Brân­coveni: Constantin Vo­ie­vod cu cei patru fii ai săi, Con­stan­tin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.

În continuare, s-a precizat faptul că aceste iniţiative ur­mă­resc în special ur­mă­toa­rele aspecte: pregătirea din timp a e­ve­ni­mentelor, prin stu­dii, articole, cărţi de reflecţie şi manifestări cu ca­rac­ter liturgic, du­hov­ni­cesc, cultural-educativ, social-fi­lan­­tro­pic şi teologic-ştiinţific la toate nivelurile, dar mai ales la cel parohial; organizarea de congrese, colocvii, seminarii, confe­rin­ţe pre­o­ţeşti cu tema: „Anul o­magial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şanii)“ şi cu tema „Anul co­memorativ al Sfin­ţilor Mar­tiri Brân­coveni“; evi­den­ţie­rea temelor şi a activităţilor organizate prin mij­loacele media şi publicistice ale Bisericii noastre; evaluarea, la încheierea anului, a mo­dului de aducere la în­de­pli­nire în eparhii a programului-cadru de celebrare a celor două teme propuse pentru anul 2014.

În referatul întocmit de Can­celaria Sfântului Sinod a fost prezentat şi următorul program-cadru pentru rea­li­zarea proiectului, sub aspect religios-du­hov­ni­cesc, cultural-editorialistic şi mediatic, inti­tulat „2014 - Anul omagial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şanii) în Patriarhia Română“:

I. În primul semestru al a­nu­lui 2014, tema va fi tratată sub genericul „Sfân­ta Spo­ve­danie şi Sfânta Îm­păr­tă­şanie sub aspect biblico-patristic, dogmatic-mo­ral, liturgic şi pastoral “ şi pre­zentată astfel:

A. SFÂNTA SPOVEDANIE.

1. Prezentare biblico-pa­tris­tică:

a) Pocăinţa sau mărturi­sirea păcatelor în Sfânta Scriptură: prefigurare în Vechiul Tes­ta­ment (modele de pocăinţă, po­căinţa individuală şi pocăinţa colectivă, propovăduirea po­că­in­ţei) şi realitate în Noul Tes­ta­ment (Hristos a instituit şi a să­vârşit Taina Spovedaniei; Hris­tos a împărtăşit darul vindecării odată cu iertarea păcatelor; Hris­tos le-a dat Apostolilor şi ucenicilor săi puterea de a ierta păcatele deodată cu instituirea Tainei Preoţiei; mărturisirea pă­ca­telor în propovăduirea Sfin­ţilor Apostoli).

b) Pocăinţa sau Taina Spo­ve­daniei în perioada patristică. Sfinţii - mari dascăli ai pocăinţei şi rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăţă de el prin pocăinţă.

c) Sensurile şi sem­ni­fi­ca­ţiile Tai­nei Spovedaniei în teologia şi spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Spovedaniei ca mij­­loc de vindecare spirituală şi a­pro­piere de Dum­nezeu într-o lume secularizată.

2. Spovedania ca Taină a Bi­se­ri­cii şi ca act de re­naş­tere spirituală: pocăinţă; peni­tenţă; măr­tu­risire sau spo­ve­danie; al doi­lea botez; iertare sau dezlegare; punte de scă­pare; împăcare; re­integrare în comuniunea Bi­se­ricii.

3. Elementele constitutive ale Tainei Spovedaniei: că­in­ţa (pă­re­rea de rău) sinceră, întreagă şi de bunăvoie pentru păcatele săvârşite, unită cu hotărârea fer­mă de a începe o viaţă nouă; mărtu­ri­sirea păcatelor înaintea du­hovnicului; dezlegarea (ier­­ta­rea) păcatelor primită de la Hristos prin duhovnic sau o­pri­rea (amânarea) de la Sfân­ta Îm­păr­tăşanie în scopul îndreptării şi în­să­nă­toşirii morale a peni­ten­tului; în­de­plinirea canonului de po­că­inţă (a epitimiilor) pri­mit de la duhovnic.

4. Taina Spovedaniei sub aspect dogmatic-moral şi li­turgic:

a) Săvârşitorul Tainei Spo­­ve­da­niei: în chip ne­vă­zut, Hristos Domnul, iar în chip văzut, ar­hi­e­reii, precum şi preoţii du­hov­nici, care au primit prin hirotesie puterea de a lega şi dezlega păcatele.

b) Primitorul Tainei Spove­da­niei: orice membru al Bi­se­ricii (cleric, monah, mirean) îm­po­vă­rat de păcate şi care doreşte iertarea de acestea şi împăcarea cu Dumnezeu.

c) Timpul spovedaniei: ca o­bli­gaţie personală, de fiecare dată când credinciosul se simte îm­povărat de păcate, se căieşte şi doreşte iertarea păcatelor; ca obligaţie obştească, legat de pri­mirea Sfintei Împărtăşanii, cel puţin în cele patru mari posturi de peste an; copiii până la 7 ani pot primi Sfânta Îm­păr­tăşanie fără spovedanie.

d) Locul spovedaniei: în bi­serică, în faţa icoanei Mân­tu­i­to­ru­lui Hristos, Care primeşte po­căinţa şi iartă păcatele, preotul fiind doar martor. În cazul bolnavilor şi al celor privaţi de libertate, spovedania se oficiază în locurile în care aceştia se află (acasă, spital etc.).

5. Diferenţe confesionale cu privire la Taina Spovedaniei.

6. Inovaţii şi încălcări ale nor­melor liturgice şi canonice pri­vind Taina Spovedaniei: graba şi neatenţia preotului la spovedania credinciosului (mai ales în ajunul marilor praz­ni­ce); lipsa de tact, prudenţă, înţelepciune, măsură şi echilibru în scaunul de spovedanie; excesul de ico­no­mie sau de acrivie în aplicarea epitimiei, fără a se ţine seamă de rolul tămăduitor al acestora şi de folosul du­hovnicesc pe care trebuie să-l aducă spovedania; practicarea mărturisirii comune (mai ales a copiilor de peste 7 ani sau când fiecare îşi spune pă­catele în gând fără a fi auzite de du­hovnic); încălcarea secre­tu­lui spovedaniei; schimbarea deasă a duhovnicului, fără încu­viin­ţarea sa; spovedania interesată (căutarea unui duhovnic lesne iertător) şi spovedania incompletă/falsă (mărturisirea par­ţială a pă­ca­te­lor la un du­hov­nic sau altul); lipsa rugăciunii şi a examenului de conştiinţă îna­intea spo­ve­daniei; lipsa epi­ti­miei la în­che­ierea spovedaniei, ca mijloc de îndreptare şi de întărire pe calea virtuţii.

7. Rolul Tainei Spovedaniei în pastoraţia individuală a cre­dincioşilor: mijloc de exercitare a misiunii preotului de slujitor, în­vă­ţător şi îndrumător spiritual al credincioşilor.

8. Roadele duhovniceşti ale spo­vedaniei: redobândirea stării de curăţie primite la botez; eli­be­rarea de pedeapsa pentru pă­cat şi redarea nădejdii în viaţa veş­ni­că; sprijin şi călăuzire pe calea sporirii în virtute; redes­co­pe­rirea dreptei vieţuiri prin po­că­in­ţă; mijloc de vindecare de pă­cat, de înnoire sufletească şi de integrare în comuniunea Bi­se­ri­cii; sfinţirea vieţii şi dobândirea bucuriei Învierii; împăcarea şi refacerea comuniunii cu Dum­nezeu, izvorul Bucuriei.

B. SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE.

1. Prezentare biblico-patristică:

a) Taina Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii în Sfânta Scriptură: prefigurare în Vechiul Testament: jertfa de pâine şi vin a lui Mel­chisedec (Fa­cere 14, 8); Isaac adus spre jert­fă de Avraam (Facere 22, 7-14); mielul pascal (Ieşirea 12, 1-13); jertfa lui Moise (Ieşirea 24, 8, 11); mana cerească (Ieşirea 16, 32); pâi­nile punerii înainte (Ie­şirea 5, 30), şi realitate în Noul Tes­ta­ment: Hristos Dom­nul, Jertfă şi Jertfitor (Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce, Cina din Emaus); frângerea pâi­nii de către Sfinţii Apostoli; Sfân­ta Împărtăşanie în predica şi slujirea Sfinţilor Apostoli.

b) Taina Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii în scrierile şi în lucrarea pastorală a Sfinţilor Părinţi.

c) Sensurile şi semnificaţiile Tai­nei Sfintei Împărtăşanii în teologia şi spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii ca mijloc de vindecare spirituală într-o lume secularizată.

2. Sfânta Împărtăşanie ca Tai­nă, ca jertfă şi ca actualizare a jertfei de pe Cruce:

a) Cina cea de Taină ca moment al instituirii Tainei Sfintei Împărtăşanii şi ca anticipare tainică a jertfei lui Hristos de pe Golgota şi a Învierii Sale, actua­li­zate continuu în Jertfa Eu­ha­ristică.

b) Hristos Domnul Cel jertfit şi înviat, prezenţă reală în elementele euharistice transformate prin invocarea Sfântului Duh de către preot şi comunitatea credincioşilor.

c) Sfânta Euharistie ca jertfă reală şi nesângeroasă a Tru­pu­lui şi Sângelui lui Iisus Hristos îl aduce pe om în comuniune cu Hristos Cel înviat şi îi imprimă capacitatea jertfei de sine în Biserică.

d) Sfânta Euharistie - mijloc de comuniune între Hristos şi Bi­serică. Coborârea neîncetată a lui Hristos în Biserică, izvor al unităţii reînnoite a Bisericii şi a sfinţirii credincioşilor.

e) Prezenţa lui Hristos în Eu­ha­ristie, sădire şi cultivare a vie­ţii celei noi în persoana cre­dinciosului şi responsabilizarea a­ces­tuia faţă de semeni şi în­treaga creaţie.

f) Jertfa euharistică ca moment de intensificare a unirii între Hristos şi mod de prelungire în om a relaţiilor de iubire intratreimice, în interiorul Bi­sericii.

g) Sfânta Euharistie, act co­mu­nitar de mulţumire adusă de poporul credincios spre sla­va lui Dumnezeu şi de coborâre sfin­ţi­toare a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.

h) Sfânta Euharistie (Îm­păr­tă­şirea Euharistică) ca pregus­tare a prânzului şi a bucuriei du­hovniceşti din Împărăţia lui Dumnezeu, arvună dată cre­dincioşilor ca pregătire pentru În­vierea de Obşte şi viaţa de veci.

3. Taina Sfintei Împărtăşanii sub aspect liturgic:

a) Săvârşitorul Tainei Sfintei Îm­părtăşanii: Hristos Domnul, în chip nevăzut, iar arhiereul sau preotul, ca slujitor văzut şi ca reprezentant al Bisericii.

b) Primitorul Sfintei Îm­păr­tă­şanii cu Trupul şi Sângele lui Hristos: orice membru al Bi­se­ri­cii pregătit şi vrednic, care a primit dezlegare de la duhovnic, cu excepţia celor fără discer­nă­mânt, a celor scoşi din Biserică pentru motive de erezie şi schi­mă, precum şi a apostaţilor.

c) Timpul/frecvenţa Sfintei Îm­părtăşanii: cel puţin în cele patru mari posturi de peste an, la 40 de zile (Sfântul Simeon al Tesalonicului) sau ori de câte ori credinciosul este pregătit şi a primit dezlegarea duhovnicului de a se împărtăşi.

d)Locul primirii Sfintei Îm­păr­tăşanii: în biserică, la momentul cuvenit din Sfânta Li­tur­ghie, în faţa uşilor împărăteşti. Credincioşii bătrâni sau bolnavi se împărtăşesc la locurile în care se află (acasă, spital etc.), cu pre­gătirea cuvenită, din Agneţul pregătit în Joia Mare pentru îm­părtăşirea grabnică.

4. Condiţiile principale pentru primirea Sfintei Îm­păr­tă­şanii: spovedania şi primirea dez­legării duhovnicului; îm­pă­ca­rea cu semenii; postul minim sta­bilit de duhovnic (în afara pos­turilor mari); împlinirea ca­no­nului primit de la duhovnic; citirea rugăciunilor pregătitoare pentru primirea Sfintei Îm­păr­tă­şanii; primirea Sfintei Îm­păr­tă­şanii „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste“.

5. Diferenţe confesionale cu pri­vire la Taina Sfintei Îm­păr­tă­şanii (Jertfei Euharistice).

6. Inovaţii şi abateri de la nor­mele liturgice, canonice şi pastorale privind Taina Îm­păr­tă­şa­niei: păstrarea Sfintelor Taine în casa preotului pentru trebu­in­ţe grabnice; comportament ne­a­decvat şi ţinută ne­co­res­pun­ză­toare la folosirea şi purtarea Sfin­telor Taine; săvârşirea Sfin­tei Liturghii fără împărtăşirea credincioşilor care s-au pregătit; primirea la Sfânta Împărtăşanie fără spovedanie şi dezlegare de păcate; lipsa pregătirii (postul, viaţă cumpătată şi necitirea pravilei) înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii; acordarea Sfintei Împărtăşanii celor inconştienţi, aflaţi pe patul de moarte sau celor fără discer­nă­mânt; împărtăşirea credinciosului în numele celor morţi; practica primirii Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii în Joia Mare pentru tot anul.

7. Importanţa Sfintei Îm­păr­tă­şanii în pastoraţia individuală şi colectivă a credincioşilor: datoria preotului de a catehiza despre importanţa pregătirii şi primirii Sfintei Împărtăşanii, despre condiţiile primirii şi despre abaterile care ar putea fi să­vârşite de credincioşi în le­gă­tu­ră cu Taina Sfintei Îm­păr­tă­şanii.

8. Roadele Sfintei Îm­păr­tă­şanii: primirea iubirii jertfelnice şi iertătoare a lui Hristos pentru dobândirea vieţii de veci; izvor de lumină şi de credinţă pentru a înţelege rostul vieţii noastre pe pământ; izvor de iubire curată şi sfinţenie în familie şi societate; izvor de curaj şi dreptate pentru a lupta împotriva păcatului şi a răutăţilor de tot felul; izvor de tărie şi speranţă pentru a birui în ispite, în suferinţă şi durere; izvor de iubire milostivă pentru a ajuta pe cei bolnavi şi în lipsuri; intensificarea vieţii du­hov­ni­ceşti personale şi a vieţii comunitare în Biserică.

II. În al doilea semestru al a­nu­lui 2014, tema va fi tratată com­plementar sub genericul „A­nul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ şi prezentată astfel:

1. Contextul politic, social, cul­tural şi religios la urcarea pe tron a Sfântului Martir Con­stan­tin Brâncoveanu (29 octom­brie 1688).

2. Demnitate, responsabilitate şi smerenie în asumarea dom­niei şi a conducerii Ţării Ro­mâ­neşti, caracteristici ale unui adevărat domn creştin al Ţării Româneşti.

3. Ţara Românească în timpul domniei Sfântului Martir Con­stan­tin Brâncoveanu: centru diplomatic, cultural şi politic european. De la voievozii răz­boi­nici la voievozii diplomaţi.

4. Recunoaşterea europeană a meritelor şi contribuţiei cultu­rale, politice şi diplomatice a Sfân­tului Martir Constantin Brâncoveanu (1679 - Diploma de nobil ardelean şi conte al Un­ga­riei; 1698 - Diploma de prinţ al Sfân­tului Imperiu şi titlul de Illustrissimus, printre primii cavaleri ai Ordinului „Sfântul An­drei“, primit de la ţarul Petru I al Rusiei; 1699 - primirea domniei pe viaţă din partea sultanului otoman).

5. Însuşirile intelectuale şi mo­rale ale Sfântului Martir Con­stantin Brâncoveanu: îm­po­dobit cu învăţătură, a îngrijit ţara cu adâncă pricepere şi înaltă priveghere, cu blândeţe şi răbdare, cu înţelepciune şi multă bunătate, dăruite de Dum­nezeu.

6. Educaţia culturală, in­te­li­gen­ţa şi formaţia politică a Sfân­tului Martir Constantin Brân­co­veanu în slujba unităţii poporului român: menţinerea auto­no­miei Ţării Româneşti, apărarea românilor din Transilvania şi strângerea relaţiilor cu domnitorii Moldovei.

7. Apărător al intereselor re­li­gioase ale românilor din Tran­silvania: păstrarea credinţei or­to­doxe, eliberarea din închisoare a mitropolitului Sava Bran­co­vici, păstrarea integrităţii Or­to­do­xiei în Transilvania împotriva tendinţelor catolicizante.

8. Ctitor de artă şi cultură ve­che românească: Academia Dom­nească din Bucureşti, Bi­se­ri­ca „Sfântul Gheorghe“ Nou (Bucureşti), Mănăstirea Hurezi (jud. Vâlcea), Mănăstirea Brân­co­veanu (jud. Braşov), Palatul Mogoşoaia, scrisul şi tiparul în timpul său.

9. Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu şi preocupările sale în domeniul asistenţei sociale: grija faţă de cei săraci, Aşezămintele de la Colţea, spitalele „Sfântul Pantelimon“, „Sfân­tul Visarion“  şi Dudeşti.

10. Sprijinitor al Răsăritului creştin în vremuri tulburi: ti­pa­rul bisericesc în diferite limbi străine destinat Bisericilor ortodoxe surori aflate în suferinţă (greacă, siriană, arabă, cauca­zi­ană), găzduirea de patriarhi, mitropoliţi şi dascăli din O­ri­en­tul creştin, generoase donaţii pentru sprijinirea locurilor sfin­te ale Ortodoxiei.

11.     Destinul comun al Sfân­tu­lui Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti (1708-1716), contemporani şi ostenitori în slujirea culturii şi educaţiei, martiri pentru apărarea credinţei ortodoxe.

12. Importanţa martiriului Sfin­ţilor Brâncoveni pentru cre­dinţa ortodoxă şi neamul românesc.

13. Recunoştinţă şi sfinţenie: a­ducerea osemintelor sale în ţară (1720), primul parastas la mormântul voievodului (1914), paşi pe calea cinstirii sale ca sfânt (1932 - depunerea osemin­telor în altarul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, 1934 - reînhumarea osemintelor cu cinstea cuvenită unui vo­ie­vod), proclamarea canonizării Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache, prin hotărârea Sfântului Sinod din 19 iunie 1992.

14. Sfinţii Brâncoveni în con­şti­inţa, cultura şi spiritualitatea românească, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor.

III. Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Tri­nitas, Trinitas TV, Ziarul Lu­mina) va realiza programe şi emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc., pentru promovarea, în anul 2014, în Patriarhia Română, a „Anului o­ma­gial euharistic (al Sfintei Spo­ve­danii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii)“ şi a „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“. În acest scop, se va solicita colaborarea centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici şi mănăstiri, precum şi în bi­blio­teci a celor mai frumoase şi re­pre­zentative fresce, icoane, mi­nia­turi, broderii şi ţesături, mo­zaicuri şi vitralii, reprezentând: Taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, scene biblice re­dând pocăinţa unor personaje biblice din Vechiul şi Noul Tes­tament, jertfele Vechiului Tes­ta­ment (Melchisedec, Avraam, Moise), Cina cea de Taină, Cina din Emaus, Liturghia cerească, mari dascăli ai pocăinţei din rândul Sfinţilor Părinţi. De ase­menea, va fi valorificat, prin mij­loace specifice, patrimoniul isto­ric, cultural-artistic al epocii brân­coveneşti (monumente bisericeşti şi civile, pictura bisericească, tipar, cronici, documente istorice etc.) din ţară şi străinătate.

IV. Realizarea de studii, comentarii, bibliografii şi cărţi de reflecţie cu conţinut biblico-pa­tris­tic, dogmatic-moral, liturgic, catehetic, pastoral, social-filan­tropic, ecumenic şi cultural-istoric pentru prezentarea „A­nu­lui omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şanii)“  şi a „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ în cadrele prezentate la paragrafele I şi II, precum şi ti­pă­ri­rea acestora în publicaţiile bi­sericeşti centrale şi eparhiale, în volume şi monografii editate de tipografiile Patriarhiei Române şi ale centrelor eparhiale.

V. La nivelul Patriarhiei Ro­mâ­ne se va organiza un congres euharistic internaţional, iar la ni­velul eparhiilor şi al in­sti­tu­ţi­i­lor de învăţământ teologic se vor organiza dezbateri, colocvii şi se­minarii pe tema „Anului omagial euharistic (al Sfintei Spo­ve­danii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii)“. Rezultatele vor fi publicate într-un volum academic. De a­se­menea, se vor organiza un simpozion naţional dedicat „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“, precum şi dezbateri, colocvii şi seminarii în e­par­hii şi instituţiile de învăţământ teologic pentru valorificarea moştenirii istorice, cultural-istorice şi spirituale a epocii brâncoveneşti.

VI. În cursul anului 2014, se vor organiza expoziţii de icoane, fresce, mozaicuri reprezentând Taina Spovedaniei şi Sfânta Îm­păr­tăşanie, scene biblice redând pocăinţa unor personaje biblice din Vechiul şi Noul Testament, jertfele Vechiului Testament (Mel­chisedec, Avraam, Moise), Cina cea de Taină, Cina din E­maus, Liturghia cerească, mari dascăli ai pocăinţei din rândul Sfinţilor Părinţi. La nivelul Pa­triarhiei Române, se va organiza o expoziţie naţională despre moş­tenirea istorică, spirituală şi culturală a epocii brâncoveneşti, prin grija Sectorului Cultură şi patrimoniu religios şi colaborarea cu eparhiile în care a­ceasta este marcantă.

VII. În cursul anului 2014, se vor organiza pelerinaje în ţară şi străinătate la locurile unde au vieţuit mari duhovnici ai Or­to­do­xiei, precum şi la locurile le­ga­te de viaţa, martiriul şi moş­te­nirea culturală a Sfinţilor Brân­coveni.

VIII. Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Con­ferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara a­nului 2014, se va trata tema „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şanii) în Patriarhia Română“, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Con­fe­rinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2014, se va trata tema „Anul comemorativ al Sfinţilor Mar­tiri Brâncoveni“, în cadrele pre­zentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora şi la conferinţele preoţeşti administrative lunare stabilite de fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale.

IX. În cadrul manifestărilor dedicate „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ se vor organiza şedinţe comune ale Sinoadelor mitropolitane ale mi­tropoliilor care deţin monumente brâncoveneşti reprezentative, dacă este posibil în lo­ca­ţi­i­le acestora, pentru comemorarea adecvată a acestor ctitori de cultură veche românească, apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei.

X. În luna octombrie din anul 2014, la Palatul Pa­tri­arhiei se va organiza o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şa­nii)“ şi „Anul comemorativ al Sfinţilor Mar­tiri Brâncoveni“ în Patriarhia Română.

În urma discuţiilor care au avut loc în plen, la propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Aprobă iniţiativele Prea­fe­ricitului Părinte Patriarh Daniel privind declararea în Patriarhia Română a anului 2014 ca „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)“ şi ca „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“.

2. Aprobă programul-cadru naţional bisericesc în 10 puncte (I-X), redat în prezentul referat, care va fi adus la cunoştinţa eparhiilor, în vederea realizării proiectului sub aspect liturgic, cultural şi mediatic intitulat „2014 - Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)“ şi „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“ în Patriarhia Română.

3. Aprobă ca în toate insti­tu­ţiile bisericeşti centrale şi e­parhiale, precum şi în fiecare instituţie de învăţământ teologic să se ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru naţional bisericesc inti­tulat „2014 - Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)“ şi „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni“, prin acţiuni şi manifestări locale (media, publicistice, conferinţe, întruniri, simpozioane şi seminarii pastorale, teologice, catehetice, du­hov­niceşti), prin contribuţia ierarhilor, a profesorilor de teologie, a preoţilor şi monahilor, precum şi a altor specialişti.

4. Aprobă ca, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2014, să se trateze tema „2014 - Anul o­magial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii şi al Sfintei Îm­păr­tă­şanii)“ în Patriarhia Română, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2014, să se trateze tema „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brân­coveni“, în cadrele prezentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora şi la conferinţele preoţeşti administrative lunare stabilite de fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale.

Cu binecuvântare şi dragoste în Hristos,

Preşedintele Sfântului Sinod,
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Secretarul Sfântului Sinod
† Ciprian Câmpineanul
Episcop-vicar patriarhal
(în prezent, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei)