Arhiepiscopul Pimen, pomenit la mormântul său de la Sihăstria Putnei

Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu membrii Permanenţei Consiliului eparhial şi alţi membri ai aparatului administrativ eparhial au săvârşit joi, după sărbătoarea Înălţării Domnului, o slujbă de pomenire la mormântul vrednicului de pomenire Pimen, cel care a fost Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

La inițiativa și în prezența Preasfințitului Părinte Episcop-vicar Damaschin Dorneanul, membrii Permanenței și ostenitorii apropiați de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților s-au deplasat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde a fost săvârșită o slujbă de pomenire, cea de 9 zile, la mormântul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen Suceveanul.

Momentul a fost unul emoționant, presărat cu lacrimi, dar și cu relatarea anumitor întâmplări luminoase din viața Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen. 

În perioada următoare, în răstimpul de 40 de zile, PS Părinte Damaschin Dorneanul a îndemnat ca, pe rând și respectând distanțele regulamentare, stareții bucovineni și o parte din obștile pe care le păstoresc să oficieze slujbe de pomenire la mormântul celui care le-a fost arhipăstor timp de 29 de ani.

Rațiunea acestei decizii ne-a fost explicată chiar de PS Părinte Damaschin Dorneanul: „Ne-am fi dorit cu toții să fim cât mai mulți - preoți, stareți, viețuitori ai sfintelor mănăstiri, credin­cioși - atât la slujba de înmormântare, cât și la pomenirile de la soroacele obișnuite. Dar, trăind noi aceste vremi de încercare, suntem datori să respectăm și cele prevăzute de legi, dar și să împlinim, fără știrbire, și rânduielile noastre bisericești. De aceea, așa cum și Părintele Mitropolit Teofan a hotărât, i-am rugat pe părinții stareți și maicile starețe să vină rând pe rând la Sihăstria Putnei, la ceas de seară ori atunci când pot, dimpreună cu câțiva părinți sau maici din obște, pentru a face o rugăciune pentru Părintele Arhiepiscop Pimen. Și cred că, deși nu vom fi toți împreună fizic, în același timp, vom fi totuși uniți unii cu alții, prin dragostea comună față de părintele nostru duhovnicesc și prin dorința de a-i urma povața bună pe care cu atâta drag ne-a dăruit-o în timpul vieții”.