Au fost sfinţite noi antimise în Arhiepiscopia Bucureştilor

Ieri, în ziua Praznicului Întâmpinării Domnului, în paraclisul patriarhal cu hramurile „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, „Sfântul Grigorie Luminătorul“ şi „Sfântul Cuvios Daniil Sihastru“, înaintea săvârşirii Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhipiscopiei Bucureştilor, a săvârşit sfinţirea a 1.001 antimise noi, care vor fi dăruite tuturor parohiilor, mănăstirilor şi schiturilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.

La finalul slujbei, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învăţătură în care a descris şi a explicat importanţa antimiselor în cadrul liturgic al Bisericii, subliniind că „prin simbolismul lui, antimisul ne aminteşte de Cina cea de Taină, de Răstignirea şi de Îngroparea Lui şi de toată taina iubirii Sale jertfelnice pentru lume, ca apoi Hristos cel Răstignit şi Îngropat să Învieze şi să ne dăruiască nouă viaţa cea veşnică“.

Preafericirea Sa a evidenţiat că slujba de sfinţire a antimiselor, potrivit Sfântului Simeon al Tesalonicului, este identică, în ceea ce priveşte conţinutul, cu slujba sfinţirii Altarului, pentru că acest antimis stă pe masa Sfântului Altar, iar în cazul în care slujba se săvârşeşte în afara Bisericii, el ţine loc de Altar, pentru că aceasta înseamnă antimis, care ţine locul Sfintei Mese. De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a explicat că, odată sfinţite, antimisele, după şapte Liturghii săvârşite peste ele, sunt trimise de către arhiereu la biserici.

„Această unitate de credinţă ortodoxă şi de viaţă sacramentală este responsabilitatea cea dintâi a arhiereului chiriarh. Cel care sfinţeşte antimisele este răspunzător de modul în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie pe antimis şi de modul în care mărturiseşte dreapta credinţă în fiecare biserică, unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie pe aceste antimise. Sfântul antimis nu este doar o podoabă regală, ci este şi simbolul unităţii comuniunii tuturor preoţilor de mir sau de mănăstire cu episcopul locului, cu chiriarhul lor. De aceea, semnătura chiriarhului, a episcopului eparhiot trebuie să fie înscrisă pe antimis, iar când se schimbă episcopul se schimbă şi antimisele“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.