În cotidianul Ziua din data de 9 iunie 2008, în articolul intitulat „Tăcerea Patriarhului”, domnul Victor Roncea reproşează Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „refuză să ia o decizie în cazul Mitropolitului Banatului”, transferând, în mod vinovat şi tendenţios, Patriarhului României responsabilităţi ce revin, în exclusivitate, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Pentru corecta informare a opiniei publice şi lămurirea domnului Victor Roncea, facem următoarele precizări:
Referitor la problema creată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului prin împărtăşirea la o Liturghie euharistică greco-catolică, Patriarhia Română nu a păstrat tăcerea, ci şi-a expus punctul de vedere cu promptitudine şi fără echivoc în conformitate cu principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă prin două comunicate de presă date publicităţii în zilele de 27 mai, respectiv 2 iunie 2008, ultimul dintre acestea apreciat chiar de domnul Ciachir ca fiind înţelept. În plus, în cuvântul adresat la sfârşitul Sfintei Liturghii şi a ceremoniei de proclamare solemnă a canonizării a nouă sfinţii nemţeni, oficiate la mănăstirea Neamţ cu ocazia sărbătorii Înălţării Domnului (5 iunie 2008), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a atras atenţia asupra pericolului slăbirii unităţii din interiorul Bisericii prin gesturi ecumenice nepotrivite.
Aceeaşi problemă a fost discutată împreună cu următorii membri ai Sinodului Permanent, convocaţi statutar de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la mănăstirea Neamţ în ziua de 6 iunie 2008: Înalpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolit ales al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, Înaltpreasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretarul Sinodului Permanent.
Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate în toate domeniile de activitate ale Bisericii (art. 11), care examinează şi soluţionează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar (art. 14, lit. b), singura autoritate bisericească care hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii (art. 14, lit. p).
În Comunicatul de presă al Secretariatului Sinodului Permanent, dat publicităţii în ziua de 7 iunie 2008, se precizează: în legătură cu situaţia creată prin împărtăşirea Mitropolitului Banatului, la o Liturghie euharistică greco-catolică, Sinodul Permanent a luat act de cele relatate, cu regret, de către IPS Mitropolit Nicolae şi, neavând competenţă decizională, a hotărât ca problema să fie înscrisă pe ordinea de zi a proximei şedinţe a Sfântului Sinod, spre dezbatere şi decizie.
Constatăm cu indignare faptul că ziarul Ziua sugerează conducerii Bisericii să promoveze atitudini dictatoriale şi nu pe cele sinodale şi conforme cu învăţătura şi Statutul Bisericii.
Patriarhul României nu poate judeca ierarhii de unul singur în mod dictatorial şi totalitar, ci trebuie să prezideze şedinţele Sfântul Sinod, singurul for bisericesc abilitat în acest sens. Ca atare, la proxima şedinţă sinodală, programată pentru zilele de 8-9 iulie 2008, după instalarea tuturor episcopilor ortodocşi români recent aleşi şi dorita reunificare a eparhiilor ortodoxe româneşti din cele două Americi, situaţia creată de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului va fi înscrisă pe ordinea de zi spre dezbatere şi decizie.
Sfântul Sinod are responsabilitatea păstrării dreptei credinţe în faţa relativismului doctrinar sacramental şi canonic, precum şi datoria de a apăra unitatea internă a Bisericii în faţa extremismului de tip sectar şi a fanatismului justiţiar.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române nu poate lucra după principii subiective şi arbitrare sau ca reacţie la presiunile exercitate prin intermediul unor jurnalişti sau a unor persoane cu comportament dictatorial, ci îşi îndeplineşte atribuţiile, cu respectarea prevederilor Statutului şi Regulamentelor bisericeşti în vigoare.
.jpg)
