Decretul nr. 410/1959, dezbătut în cadrul unui simpozion la Mănăstirea Secu

Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ a fost ieri, 27 noiembrie, gazda Simpozionului „Decretul nr. 410/1959 - Moment de oprimare al monahismului românesc“, la care au participat ierarhi, stareţi şi stareţe, călugări şi maici, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor centrale. Simpozionul, organizat cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la adoptarea Decretului nr. 410/1959, va continua astăzi cu Sinaxa stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Iaşilor.

Simpozionul dedicat Decretului nr. 410/1959 a avut loc în trapeza Mănăstirii Secu şi a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de PS Emilian Lovişteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La finalul Sfintei Liturghii săvârşite în Paraclisul „Sf. Nicolae“, Înalt Preasfinţitul Teofan a amintit faptul că în cadrul slujbei au fost pomeniţi toţi călugării şi călugăriţele mutaţi la Domnul şi care au suferit de pe urma Decretului nr. 410/1959.

A urmat Simpozionul „Decretul nr. 410/1959 - Moment de oprimare al monahismului românesc“, moderat de PS Emilian Lovişteanul şi organizat cu sprijinul arhim. Nichifor Horia, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, şi al arhim. Vichentie Amariei, stareţul Mănăstirii Secu. La simpozion au participat IPS Teofan, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. În deschiderea manifestării, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre efectele decretului, aşa cum le-a văzut în timpul copilăriei. „Prima mea întâlnire cu cei care au trecut prin momentul 1959 a avut loc chiar în primele zile ale vieţii mele. N-am înţeles până la vârsta de patru ani de ce în familia mea erau doi taţi şi două mame. Cu timpul, mi-am dat seama despre ce este vorba. Sora mamei fusese călugăriţă, fiind dată afară din mănăstire în anul 1959, iar părintele ierodiacon Teofil de la Mănăstirea Slănic fusese, de asemenea, izgonit prin efectele aceluiaşi decret. Astfel i-am întâlnit în primii ani ai vieţii, în ograda părinţilor mei. De-a lungul anilor care au urmat, cunoscându-i pe cei doi, am început să mă interesez mai mult de raţiunea petrecerii lor, în acea perioadă, în afara zidurilor mănăstirii“, a spus IPS Teofan.

„Monahii au luptat împotriva marginalizării Bisericii“

În cuvântul pe care l-a adresat celor prezenţi, PS Emilian Lovişteanul a mulţumit părinţilor şi maicilor care au venit ieri pentru a fi mărturii vii ale grelelor încercări traversate în perioada comunismului, explicând motivele pentru care s-a organizat simpozionul de la Mănăstirea Secu. „Trebuia să ne aducem aminte şi să cinstim cum se cuvine măcar prin această întâlnire şi prin pomenirea de la sfântul altar pe monahii şi monahiile care au suferit acum 50 de ani. Am reuşit să realizez câteva interviuri, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, la Mănăstirile Sihăstria, Agapia şi Văratec, împreună cu Dan Daia, de la Centrul Cultural Francez din Iaşi, şi cu pr. Dumitru Păduraru de la Radio TRINITAS“, a spus Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. A urmat mesajul domnului Adrian Lemeni, secretar de stat pentru Culte, transmis de domnul Cezar Păvălaşcu, care a remarcat faptul că elaborarea şi aplicarea Decretului nr. 410/1959 a lăsat urme adânci în latura spirituală a poporului român. „Din documentele acelor vremuri aflăm că în acea perioadă erau 6.014 monahi şi monahii în mănăstirile din România. Direcţia Generală a Securităţii Poporului estima că, după toate măsurile aplicate, urmau să rămână în mănăstiri cel mult 1.400 de vieţuitori. Demn de remarcat este caracterul neconstituţional al acestui decret, prin raportarea la Constituţia în vigoare în acel moment. Rolul spiritual al monahismului în România şi-a pus amprenta în afirmarea identităţii spirituale a poporului nostru, în contextul fenomenului secularizării din societatea contemporană“, a afirmat Cezar Păvălaşcu.

În comunicarea intitulată „Efectele Decretului nr. 410 asupra monahismului din Arhiepiscopia Bucureştilor“, arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti, a expus mai întâi câteva aspecte legate de consecinţele nefaste ale aplicării Decretului nr. 410/1959, vorbind, totodată, despre perioada care a premers promulgării acestui act nedrept. De asemenea, arhim. Timotei Aioanei a prezentat câteva însemnări din mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureştilor, de după aplicarea prevederilor decretului din 1959, evidenţiind faptul că „monahii au luptat împotriva comunismului pentru libertatea religioasă şi împotriva marginalizării Bisericii la periferia societăţii“.

Decretul lui Cuza şi Decretul nr. 410/1959

Arhim. Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi stareţ al Mănăstirii Putna, a susţinut tema „Mănăstirile din Bucovina în timpul regimului comunist“, iar pr. prof. Ion Vicovan, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a prezentat tema „Decretul nr. 410/1959 şi Decretul lui Al. I. Cuza din 1864 - privire comparativă“, în care s-a referit la vechimea monahismului românesc, care „a avut o contribuţie fundamentală în istoria poporului nostru prin aceea că a dat o mulţime de sfinţi“. „Monahismul românesc a avut o contribuţie importantă la ridicarea religios-morală a poporului nostru, precum şi în domeniul cultural şi social, implicându-se activ în toate momentele din istoria ţării noastre. Monahismul românesc a susţinut Ortodoxia universală, dar acesta a cunoscut şi epoci de mare încercare, ale căror consecinţe se resimt până astăzi“, a subliniat pr. prof. Ion Vicovan.

Începând cu ora 11:00, au avut loc discuţii pe grupuri de participanţi, iar de la ora 15:00, Adrian Nicolae Petcu, consilier în cadrul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, a susţinut tema „Părintele Cleopa Ilie în dosarele Securităţii comuniste“. În continuare, lect. dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, a prezentat referatul „Problema monahală în România modernă. Între indiferentismul liberal şi negarea comunistă“, iar stavrof. Teofana Scântei, stareţa Mănăstirii Vorona, din judeţul Botoşani, a expus comunicarea „Mănăstirile Râşca şi Vorona - efectul decretului comunist asupra lor“. La final, IPS Teofan, IPS Pimen, PS Ioachim Băcăuanul şi PS Emilian Lovişteanul au evocat concluzii ale simpozionului.

Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc prin înlăturarea abuzivă şi brutală a călugărilor şi călugăriţelor din mănăstiri. Decretul dispunea ca în mănăstirile de călugări să rămână numai personalul care împlinise sau depăşise vârsta de 55 de ani, iar în mănăstirile de călugăriţe, numai vieţuitoarele care atinseseră sau depăşiseră vârsta de 50 de ani. În urma aplicării acestui decret, au fost desfiinţate mai multe mănăstiri şi schituri, mii de călugări fiind alungaţi din mănăstiri. Motivul desfiinţării obştilor monahale a fost acela că menţineau vie forţa Ortodoxiei, a tradiţiei şi spiritualităţii ei. Vrednicul de pomenire patriarh Justinian a protestat împotriva acestui decret, pronunţându-se că nu va aplica dispoziţiile acestuia în Arhiepiscopia Bucureştilor. În ciuda acestor vitregii, unele mănăstiri au continuat să supravieţuiască cu statutul de muzeu sau chiar cu un grup restrâns de monahi sau monahii, care nu au cedat în faţa măsurilor represive.