Eveniment istoric la Mănăstirea Robaia, Argeş

Ierarhi, preoţi şi credincioşi din întreaga ţară sunt invitaţi să participe duminică, 6 august, la ceremonialul liturgic al proclamării solemne a canonizării Sfântului Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735), care va avea loc la Mănăstirea Robaia din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.

În ziua de 6 august, de praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, la Mănăstirea Robaia, aflată la 5 km distanţă de comuna Muşăteşti, judeţul Argeş, va avea loc, după săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti, ceremonialul liturgic al proclamării solemne a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735). În cadrul acestei rânduieli bisericeşti va fi citit Tomosul de canonizare, va fi prezentată icoana şi se va cânta troparul sfântului.

Hotărârea canonizării sau trecerii în rândul sfinţilor a Cuviosului Pafnutie – Pârvu Zugravul a fost aprobată în şedinţa din 4-5 iulie 2017 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la solicitarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Data de sărbătorire anuală a Sfântului Cuvios Pafnutie este în ziua de 7 august.

Cu prilejul ceremoniei de proclamare a canonizării solemne a Sfântului Pafnutie – Pârvu Zugravul, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, în calitate de organizator al acestui eveniment istoric, anunţă că va fi asigurată buna desfăşurare a evenimentului, cu sprijinul instituţiilor centrale şi locale. În acest sens, pe lângă asigurarea fluenței traficului rutier, a ordinii și liniștii publice, a asistenţei medicale şi a celorlalte aspecte organizatorice, vor fi puse la dispoziţia pelerinilor mijloace de transport în comun (microbuze), de la zona de parcare a autoturismelor și până în curtea Mănăstirii Robaia. De asemenea, vor fi amplasate corturi pentru asigurarea asistenței medicale și pentru hidratare, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.

Cuviosul Pafnutie s-a născut la Câmpulung-Muscel la 12 octombrie 1657 ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702). În fragedă copilărie Pârvu Pârvescu şi-a pierdut mama, ca o muceniţă, în timpul naşterii. Crucea încercărilor s-a abătut iar asupra familiei preotului Ioan Pârvescu, prin trecerea la Domnul a celorlalţi copii ai săi, Pârvu fiind singurul rămas în viaţă. Prin urmare, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel, luând cu sine şi pe fiul său, Pârvu, în vârstă de 11 ani. La şcoala acestei mănăstiri s-a deprins cu cititul, scrisul şi cu cele dintâi taine ale zugrăviei, adică ale picturii, alături de monahul Evghenie. El s-a desăvârşit în arta picturii alături de un zugrav rus în Bucovina, iar apoi, revenind în Ţara Românească, a pictat mai multe biserici, precum şi icoane pe lemn. Pârvu Pârvescu a primit supranumele „Mutu” nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să mănânce şi fără să vorbească, adică în post şi rugăciune. Dacă vorbea ceva sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă. În felul acesta făcea mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru nevoinţa sa şi iscusinţă în lucrarea iconografiei. După ce s-a stabilit la Bucureşti, Pârvu Mutu a ajuns dascăl la propria sa şcoală de „zugrăvie”, în care a format mai mulţi ucenici. Căsătorindu-se cu credincioasa Tudora, a avut doi copii, Pârvu şi Gheorghe, dar la scurt timp după naşterea copiilor, soţia sa a murit.

După ce a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 1718 a intrat în monahism la Mănăstirea Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, împreună cu fiul său cel mai mic. Pârvu a primit numele Pafnutie, iar fiul său, Gheorghe, pe cel de Gherasim. La Mărgineni, monahul Pafnutie, care cunoştea mai multe limbi străine, s-a îndeletnicit şi cu traducerea în româneşte a unor texte pe care le-a găsit în biblioteca înfiinţată acolo de Cantacuzini. În anul 1731, fiul său, monahul Gherasim, a trecut la cele veşnice. Înţelegând pe deplin deşertăciunea lumii şi fugind de laudele oamenilor, a primit binecuvântarea stareţului Cosma de a se îndrepta spre Schitul Robaia din Muşăteşti, judeţul Argeş, unde a primit Marea Schimă călugărească. Aici s-a nevoit încă patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare şi smerenie şi a trecut la Domnul în anul 1735.