„Frumusețea unei ctitorii reînviate”

La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut de curând, cu bine­cu­vân­tarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, lucrarea „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni – frumuseţea unei ctitorii reînviate”. Albumul, semnat de Andreia Cristina Iana, face parte din Colecţia Patrimoniu Eclesial şi a fost realizat cu sprijinul Muzeului Naţional Cotroceni.

Apărută în condiții grafice deosebite, lucrarea reuneşte într-un mod armonios documente, fotografii şi mărturii, toate încărcate de mister, ale reconstrucţiei fostei Mănăstiri Cotroceni, precum şi mărturii de la momentele istorice importante ale acestui locaş de închinare. Sursele documentare provin din arhivele Administraţiei Prezidenţiale şi ale Muzeului Naţional Cotroceni, iar fotografiile provin din fondul Administraţiei Prezidenţiale, Muzeul Naţional Cotroceni şi `Ziarul Lumina~ al Patriarhiei Române. „Pe locul unde odinioară biserica fostei Mănăstiri Cotroceni îşi arăta frumuseţea, priveam spre o insulă de pământ mărginită de falnici castani, în centrul cărora se înălţa Memorialul ce adăpostea mormintele ctitorilor. Insula era înconjurată de aleea de travertin ce delimitează corpurile de clădire, unele vechi, ce constituie fostul palat regal, azi Muzeul Naţional Cotroceni, şi altele mai noi, palatul prezidenţial. Am căutat răspuns la multe întrebări: Cum s-ar putea reconstrui biserica? Cum a fost odinioară clopotniţa bisericii? Are clopot? Ce e construit ca imobil, e înregistrat undeva? Există o arhivă despre biserică? Însă, toate aceste întrebări rămâneau rând pe rând fără răspuns (...). Realizarea integrală a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni a pornit de la hotărârea Preşedintelui României, Traian Băsescu, din 2005: «Găsiţi convenţia, planul de refacere totală, faceţi raport de evaluare: timp/ spaţiu, suplimentar/ costuri», înscrisă pe un memorandum al Fundaţiei Cantacuzino”, menţionează autoarea Andreia Cristina Iana în nota introductivă a albumului.

Piatra de temelie a vechii biserici de la Cotroceni a fost pusă de voievodul Şerban Cantacuzino la 26 mai 1679. Zidită pe locul unui vechi schit, închinat Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, ca mulţu­mire înălţată lui Dumnezeu pentru ajutorul primit personal de către domnitor în vremuri de restrişte şi prigoană, biserica a fost fina­li­zată în 1682.

„Ca şi ocrotitorii săi spirituali, Sfinţii Martiri Serghie şi Vah, biserica Mănăstirii Co­troceni a cunoscut de-a lungul timpului multe încercări dureroase şi păgubitoare. A suferit de multe ori de pe urma cutremurelor de pă­mânt (în anii 1738, 1802, 1940, 1977), a războaielor, a invaziilor stră­ine şi a incendiilor (în anii 1718 şi 1787). Traversând istoria, bi­serica Mănăstirii Cotroceni a rezistat totuşi tuturor răutăţilor vremilor, până în anul 1947, când, oda­tă cu instalarea dictaturii comuniste atee, biserica Palatului Co­troceni a fost închisă definitiv cultului liturgic. Neîngrijită şi aban­donată timp de 30 de ani, biserica a suferit grave avarii la cutremurul din 1977. Mai mult de atât, în anul 1984, biserica a fost omorâtă prin demolare şi a zăcut «moartă» timp de aproape 20 de ani (1984-2003/2004) (...). Reconstrucţia ei se datorează Fundaţiei Can­tacuzino şi Administraţiei Pre­zidenţiale”, afirma Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în 7 oc­tombrie 2014, cu prilejul împlini­rii a 5 ani de la sfințirea bisericii reconstruite în curtea interioară a Palatului Cotroceni, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ și „Sfinții Mucenici Serghie şi Vah“.