Hramul de vară al Mănăstirii Ghighiu

Mănăstirea prahoveană Ghighiu și-a sărbătorit astăzi, 15 august 2026, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul de vară. În mijlocul obștii monahale și al pelerinilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară al mănăstirii, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Rânduri de credincioși s-au format pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”, așezată în biserica mare a mănăstirii. Pelerini veniți din diferite zone ale țării au așteptat cu răbdare pentru a se ruga înaintea icoanei, cunoscută pentru numeroasele mărturii despre vindecări care s-au făcut aici și în general pentru ajutorul primit de-a lungul timpului de la Împărăteasa cerului.

La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul le-a vorbit celor prezenți despre însemnătatea praznicului Adormirii Maicii Domnului. Ierarhul a evidențiat credința, smerenia și dragostea Maicii Domnului, precum și nădejdea pe care această mare sărbătoare o aduce în sufletele credincioșilor.

„Biserica o cinstește în mod deosebit pe Maica Luminii, pe cea care este Maica Bisericii, «figura eclezială», cum a fost numită, pe cea care este zugrăvită în locul cel mai sfânt, adică în Sfânta Sfintelor, deasupra mesei Sfântului Altar, acolo unde se aduce mereu Jertfa cea nesângeroasă la fiecare Sfântă Liturghie. Cinstirea Maicii Domnului nu este cuprinsă doar în cele zece praznice mai mari și mai cunoscute ale ei, pentru că fiecare slujbă, fiecare rânduială a Bisericii ne aduc aminte de mijlocirea, de rugăciunea și de dragostea fără margini a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu pentru noi toți. Fără rugăciunea ei, suntem lipsiți de orice încredințare că Fiul ei ne va privi și pe noi cu milă. De aceea, rugăciunile către Maica Domnului au foarte multă nădejde pentru toți fiii Bisericii. Și, dacă privim în istoria Bisericii noastre, de la început și până în prezent, vom afla că Maicii Domnului i-au fost înălțate cele mai profunde și mai stăruitoare rugăciuni. Așa este și cunoscutul Imn Acatist al Maicii Domnului, care dăinuie de aproape 1.500 de ani. Unii îl așază chiar mai devreme, undeva în jurul anului 450, atunci când unul dintre Părinții Bisericii a alcătuit o parte dintre cuvintele care au fost așezate ceva mai târziu în cunoscutul Acatist al Maicii Domnului. Încă din vremea celor două Sinoade Ecumenice, din anii 431 și, respectiv, 451, de la Efes și Calcedon, atunci când s-a conturat învățătura despre Maica Domnului, Părinții Bisericii, adunați în sinoade, au hotărât ceea ce, cu câteva veacuri înainte, Arhanghelul Gavriil, trimis la Fecioara din Nazaret, a numit-o «plină de har». Atunci când Arhanghelul i-a spus că «Cel ce Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema», a devenit limpede că nu era vorba despre o simplă femeie și nici despre născătoarea unui simplu om, ci despre Născătoarea de Dumnezeu. De atunci, noi împlinim ceea ce Maica Domnului a spus la întâlnirea cu rudenia sa, Elisabeta: «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și Sfânt este numele Lui». Dacă avem posibilitatea să citim din preafrumoasele cuvinte care s-au scris din vechime, așa cum sunt cele ale Sfântului Ioan Damaschin, care a trecut la cele veșnice în anul 749, vom descoperi adevăruri desprinse din cuvintele profeților din vechime, care vesteau venirea în lume a Mântuitorului, faptul că El Se va naște dintr-o Fecioară. Apoi vom înțelege care a fost parcursul acestei minunate Fecioare, născută ca rod al îndelungatelor rugăciuni ale dumnezeieștilor ei părinți, Ioachim și Ana, cum a fost dusă la templu, cum a fost luată în grija lui Iosif, cum i s-a arătat Arhanghelul Gavriil și toate celelalte pe care le găsim în cuvintele Sfintei Scripturi”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre Maica Domnului evocând mărturia Sfântului Ioan Damaschin despre Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și despre cinstirea pe care Biserica i-o aduce.

„Sfântul Ioan Damaschin, în una dintre omiliile sale închinate acestui praznic al Adormirii Maicii Domnului, spune despre adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu că Evanghelia nu ne spune nimic. Și, într-adevăr, Evanghelia nu amintește despre acest moment. Nu știm exact când a avut loc acest moment din viața Maicii Domnului. Unii dintre Părinții Bisericii spun că ea a trăit 60 de ani, alții spun că a trăit mai mult, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește chiar despre vârsta de 80 de ani, la care a ajuns Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Cei mai mulți dintre exegeți, dintre Părinții Bisericii, spun că ea a mai trăit aproximativ 15 ani după Înălțarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos. Referindu-se la acest moment al Adormirii Maicii Domnului, Sfântul Ioan Damaschin ne aduce câteva amănunte deosebit de prețioase, pe care le-a consemnat din tradiția Ierusalimului, din tradiția care vorbea despre Maica Domnului, o prezență permanentă în comunitățile creștinilor, mai ales la Ierusalim. Dacă ați ascultat cu atenție și slujba pe care am săvârșit-o în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, adică aseară, la Vecernie și la Utrenie, am înțeles că ea a fost «izvorul vieții», așa după cum ne spun cei doi mari imnografi care au alcătuit slujba ei de pomenire: «Izvorul vieții în mormânt se pune și scară către Cer mormântul se face». Izvorul vieții este Dumnezeu, dar, totuși, din acest izvor, sau din apele acestui izvor, i s-a îngăduit ei, celei «pline de dar», «mai curată decât strălucirile soarelui», cum au numit-o Părinții Bisericii, să-L nască pe Mântuitorul Hristos ca Om, dar și ca Dumnezeu. Născătoare de Dumnezeu a fost numită de către Părinții Bisericii, după cuvântul Arhanghelului: «Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema». Și «izvorul vieții în mormânt a fost așezat». Iar către sfârșitul Utreniei am aflat, din cuvintele imnografilor, că nu se putea ca Maica Vieții să rămână în pământ, în stricăciunea oamenilor obișnuiți, așa cum suntem toți muritori. De aceea, îndată după așezarea ei în mormântul de la Ghetsimani, trupul ei a fost luat de către Dumnezeu-Fiul în Împărăția Sa”.

Biserica mare a Mănăstirii Ghighiu are două hramuri, „Izvorul Tămăduirii” și „Adormirea Maicii Domnului”. Din anul 1958, mănăstirea deține un odor de mare preț: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”, adusă în România din Patriarhia Antiohiei.