Praznicul Adormirii Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală

De praznicul Adormirii Maicii Domnului, sâmbătă, 15 august, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi slujitori ai acestui sfânt lăcaș.

După citirea textului evanghelic rânduit, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat cum Adormirea Maicii Domnului a fost prefigurată în Vechiul Testament.

„Sfinții Părinți care vorbesc despre Maica Domnului și despre momentul adormirii ei rețin cu precădere două prefigurări. În primul rând, «Chivotul Legii». Știm din Sfânta Tradiție, din viața Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul și din alte versiuni ale vieții Maicii Domnului că atunci când Apostolii duceau trupul Maicii Domnului spre mormântul din Ghetsimani, un iudeu a vrut să răstoarne patul sau năsălia pe care era purtat trupul Maicii Domnului, și un înger coborând i-a tăiat mâinile. De asemenea, în tradiție se vorbește despre faptul că iudeii care au vrut să ardă trupul Maicii Domnului au fost orbiți. Lucrul acesta a fost profețit de momentul în care David aducea spre Ierusalim Chivotul Legii într-un car nou tras de boi, și carul acesta era condus de un anume Uza. Legea lui Moise prevedea că Chivotul Legii, deși era un lucru făcut de mâini omenești, sigur, după indicațiile date de Însuși Dumnezeu lui Moise, nu putea fi atins de nimeni. Doar leviții puteau să-l transporte, dar fără să-l atingă, cu ajutorul unor prăjini care erau introduse prin urechile chivotului și ridicat și purtat pe umeri. Apropiindu-se de Ierusalim, carul la un moment dat s-a clătinat și chivotul era în pericol de a se răsturna. Atunci Uza s-a grăbit să-l echilibreze și, întinzând mâinile spre chivot, a murit imediat, pentru că nu avea dreptul să atingă Chivotul Legii peste care coborâse slava lui Dumnezeu. Cu atât mai mult trupul Maicii Domnului, Chivotul cel însuflețit, nu putea fi atins sau profanat de către oameni plini de răutate, care voiau să batjocorească trupul Maicii Domnului care a purtat în sine nu tablele Legii, ci pe Cel prin Care Legea s-a dat și Harul a venit, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Izvorul Vieții noastre. O a doua prefigurare sau profeție, reținută de Sfinții Părinți cu precădere, este aceea a profeției lui David prorocul, care, într-un psalm al său, vorbește chiar de momentul ridicării Maicii Domnului cu trupul la cer, spunând: «Iată, Împărăteasa, a stat de-a dreapta Împăratului, în haină aurită și preaînfrumusețată» (Psalmul 44, 11). Această profeție a lui David se referă tocmai la sărbătoarea pe care o cinstim astăzi. Iar în secolul al XIV-lea, un mare teolog, Sfântul Grigorie Palama, apărătorul isihaștilor și al luminii necreate a Taborului, într-o omilie a sa, spune că se cuvenea ca Maica Domnului să fie ridicată la cer, ea care este cerul însuflețit, ca într-un palat împărătesc să șadă și de-a dreapta Împăratului cerurilor, care este Însuși Fiul său. Cât despre haina aurită, spune Sfântul Grigorie Palama, este trupul cu dumnezeiască strălucire și împodobit cu toate virtuțile pe care Maica Domnului le-a lucrat în viața ei”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.