În familia credincioasă se pregătește mântuirea omului

În ultima zi a anului 2017, duminică, 31 decembrie, Biserica Ortodoxă s-a aflat în Duminica după Nașterea Domnului. Preafericitul Părin­te Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie săvârșită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală și a rostit la final un cuvânt de învățătură.

Evanghelia Duminicii după Nașterea Domnului (Matei 2, 13-23) relatează două evenimente din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos: fuga în Egipt a Maicii Domnului și a Dreptului Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus; și împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide toți copiii de până la vârsta de 2 ani din Betleem și împrejurimi, cu scopul de a-L ucide și pe Pruncul Iisus.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că Mântuitorul Iisus Hristos, deși cunoaște de mic suferința exilului, iar Nașterea Sa poartă în ea tainic arvuna Crucii, schimbă exilul în binecuvântare, răul în bine, moartea în înviere. Domnul Hristos S-a dus în Egipt, considerat de evrei drept pământul robiei și al idolatriei păgâne, pentru a-l binecuvânta prin prezența Sa acolo. Acest lucru s-a vădit câteva secole mai târziu. „În pustiile Egiptului a înflorit viața duhovnicească a monahilor care au fugit de lume pentru a-şi salva sufletul de păcate şi a dobândi mântuirea sau viaţa veşnică. Lupta cu patimile egoiste ale naturii umane căzute în păcat ca lăcomia de avere și de plăcere, lupta cu ispitele demonilor invidioși și vicleni constituie asceza sau nevoința principală a monahilor, este o înviere a sufletului din moartea spirituală cauzată de păcat și pregătire pentru învierea cea de obște sau universală. Faraonii Egiptului păgân exprimau prin piramidele lor înal­te și ascuțite, concentrate spre cer, dorința lor de nemurire. Însă monahii creștini ai Egiptului de mai târziu au găsit în adâncul inimii lor învierea și nemurirea, prin unirea lor cu Hristos, Cel răstignit și înviat, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice”, a explicat Preafericirea Sa.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat importanța binecuvântării lui Dumnezeu asupra familiei, dar și importanța manifestării afecțiu­nii tatălui și a mamei asupra copilului sau copiilor. „Astăzi, familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea. Evanghelia ne mai învață că fiecare copil trebuie păzit, ocrotit, el nu trebuie lăsat pradă frigului și foamei, neștiinței și nesiguranței, violenței și morții. Într-o vreme în care unii părinți își abandonează copiii, iar unii copii îi uită pe părinții lor, lumina Evangheliei lui Hristos ne arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împreună împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei pentru a păstra şi cultiva darul sfânt al vieţii pământeşti dăruite de Dumnezeu, spre a se pregăti în această viaţă pentru dobândirea vieţii veşnice cereşti. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ocrotească familia și să înmulţească iubirea dintre soţ şi soţie, iubirea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii, ca toți să simtă că Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este o binecuvântare pentru întreg ­neamul omenesc și că în familia credincioasă se pregătește mântuirea omului. De aceea, familia a fost numită «Biserica de acasă»”, a subliniat Patriarhul României.