„Învierea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru toți oamenii”

Învierea Domnului, cel mai important praznic al creștinătății, a fost sărbătorită în mod solemn de mii de credincioși bucureșteni reuniți în rugăciune pe Colina Bucuriei. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oferit, după tradiție, Sfânta Lumină și a săvârșit în pridvorul Reședinței Patriarhale slujba Învierii, rostind totodată și un cuvânt de învățătură.

La miezul nopții, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Sfânta Lumină din pridvorul Reședinței Patriarhale, intonând de trei ori chemarea „Veniți să luați lumină!”, aceasta fiind primită mai întâi de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, dimpreună cu slujitorii Catedralei Patriarhale. La rândul lor, aceștia au împărțit Sfânta Lumină credincioșilor pe culoarul special amenajat.

După lecturarea pasajului evanghelic de la Matei 28, 1-15 și săvârșirea rânduielii începutului pascal cu stihurile Învierii și cântarea „Hristos a înviat!”, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat importanța celui mai luminos praznic pentru Biserică, dar și pentru întreaga omenire. Preafericirea Sa a precizat mai întâi care este înțelesul cuvântului Paști: „Cuvântul Paști este de origine ebraică și însemna «trecere». Paștele iudaic comemora trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, scăpând din robia Egiptului, și călătoria acestuia spre o țară a făgăduinței. Așadar, era vorba de eliberarea din robie și obținerea libertății unui popor. Paștele creștin, însă, se referă la trecerea lui Iisus Hristos prin suferința Crucii, prin coborârea la iad cu sufletul și Învierea din morți. Cu alte cuvinte, Paștele creștin înseamnă trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer, pentru că Iisus Hristos nu revine la viața biologică, pământească, ci trece de la viața amestecată cu suferință, durere și moarte, la viața cerească, veșnică, fără de moarte. De aceea, în noaptea de Paști, cântăm: «Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, veșnice». Aceasta este semnificația profundă a Sfintelor Paști”.

Preafericirea Sa a explicat și legătura indisolubilă între această sărbătoare și Persoana Mântuitorului: „Sfântul Apostol Pavel spune: «Paștile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi» (1 Corinteni 5, 7). Paștele este, mai întâi de toate, Persoana divino-umană a lui Hristos. De aceea, salutul pascal se referă la Persoana Lui, nu doar la eveniment. Strofele din Canonul Învierii, cântat în această noapte, arată că Hristos dăruiește această viață nouă, veșnică, tuturor celor care cred în El. Și Învierea, înainte de a fi un eveniment, este Însuși Iisus Hristos. (...) Învierea nu este un fenomen natural, ca în mitologia veche, greacă sau romană. Învierea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru toți oamenii și acest dar este oferit mai întâi în Iisus Hristos, în Fiul Său, care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor S-a făcut tocmai ceea ce iubea, adică Om. Ceea ce s-a realizat în Hristos se va realiza cu umanitatea întreagă, toate popoarele și generațiile. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia» (1 Corinteni 15, 22). Vor învia și cei care au crezut, și cei care nu au crezut în Hristos, pentru că învierea de obște este darul lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. După înviere are loc Judecata de Apoi. Cei care în timpul vieții lor pământești au răspuns iubirii lui Dumnezeu vor fi veșnic fericiți. Cei care în mod liber au refuzat iubirea Sa milostivă, vor simți vidul sufletesc al acestui refuz. Învierea de obște este ținta spre care se îndreaptă Biserica și umanitatea întreagă”.

„Sărbătoarea Sfintelor Paști este, așa cum o numea părintele Dumitru Stăniloae, sărbătoarea luminii și a bucuriei. El spune că «Paștile sunt o explozie de bucurie care perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Domnul înviat din morți». Faptul că moartea a fost biruită este cea mai mare bucurie a credinței, cea care copleșește toate bucuriile trecătoare și care alină toate durerile vieții de pe pământ. Cântările ortodoxe de Paști ne spun că bucuria aceasta veșnică, inaugurată prin Înviere, este Însuși Domnul Iisus Hristos. Și bucuria, înainte de a fi o stare a sufletului, este o Persoană veșnică, Iisus Hristos”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, au fost cântate Canonul Învierii și celelalte rugăciuni din rânduiala Utreniei pascale.