Iubirea smerită și milostivă a lui Hristos alungă prezența și lucrarea demonilor

„Duminica a 5-a după Rusalii are trei învă­țături principale pornind de la Evanghelia citită, și anume: în primul rând, chiar și demonii mărturisesc dumnezeirea Domnului Iisus Hristos și faptul că El este judecătorul lumii; în al doilea rând, ne arată iubirea milostivă a lui Iisus care eliberează pe oameni de stăpânirea duhurilor rele; și, în al treilea rând, ne arată că paguba materială poate fi uneori o mustrare pentru cei prea înrobiți de câștiguri”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în ­cuvântul de învățătură rostit astăzi la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale din București. 

Biserica noastră a făcut în Duminica a 5-a după Rusalii, 13 iulie, pomenirea minunii vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei, săvârșită de către Domnul Hristos (Matei 8, 28-34; 9, 1). În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că, numai prin prezența Sa, Domnul Iisus Hristos le anunța demonilor Judecata finală sau universală de la sfârșitul veacurilor. 

„Evanghelia ne arată că duhurile rele care-i stăpâneau pe acești doi oameni se foloseau de vocea lor și strigau: «Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?» Din acest strigăt înțelegem că demonii mărturisesc dumnezeirea lui Iisus și, în același timp, ei se tem de puterea Lui dreaptă ca Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor când satana și toți slujitorii lui vor fi pedepsiți. De aceea, duhurile rele întrebau pe Iisus «ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?», adică mai înainte de Judecata finală sau universală. Iisus Hristos, venind în lume și scoțând demonii din oameni, pronunța deja un început de judecată înainte de timpul judecății finale. El începea eliberarea lumii de sub stăpânirea diavolului, iar această lucrare a Sa era considerată de demoni ca fiind o judecată înainte de vremea Judecății de la sfârșitul lumii. Demonii care au pus stăpânire pe acei oameni cunoșteau mai mult decât oamenii obișnuiți ce se va întâmpla în ziua judecății cu cei ce săvârșesc răul”, a spus Preafericirea Sa. 

Din acest fragment biblic se vede că demonii sunt chinuiți de sfințenia și iubirea Domnului Hristos pentru oameni, pentru că înainte ca ei să ceară să intre în porci, Domnul nu le adresează nici un cuvânt de alungare.
„Domnul Iisus Hristos îi judecă și îi chinuiește pe demoni nu prin mustrare, ci prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă și răutatea violentă a demonilor față de oameni. Iubirea milostivă și smerită a lui Iisus îi chinuia pe acești demoni care îi urau pe cei doi oameni și îi împiedicau să trăiască în pace și armonie cu semenii lor. Deși nu i-a certat și nu i-a pedepsit atunci pe acești demoni necurați, Hristos îi chinuia deoarece le provoca suferință spirituală numai prin prezența sfințeniei Lui și a compasiunii Lui față de oamenii chinuiți”, a explicat Patriarhul României. 

Alungarea demonilor este lucrarea prin care Domnul Hristos redă oamenilor chinuiți libertatea, demnitatea și bucuria comuniunii. 

„Când vine spre cei doi oameni demonizați, Domnul Iisus Hristos vrea să vindece sufletul lor de captivitate și înstrăinare deoarece omul a fost creat după chipul Persoanelor divine, libere și iubitoare. Cei doi cetățeni din Gadara posedați de demoni, deși sunt oameni, totuși nu mai sunt persoane umane libere, deoarece nu mai folosesc personal și liber propriile lor facultăți mintale și propriile lor simțiri sufletești, ci altcineva se folosește de vocea lor, de gândirea lor și de mișcările trupurilor lor. Ei sunt de fapt posedați de demoni și înstrăinați de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalți oameni și de ei înșiși. Domnul Hristos, doctorul sufletelor și al trupurilor, eliberează, vindecă și face din oameni posedați oameni liberi, le redă libertatea, demnitatea și bucuria de a fi în ­comuniune cu El și cu semenii”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

După ce demonii ies din oameni, ei intră într-o turmă de porci pe care o distrug prin înecare, provocând o pierdere materială mare locuitorilor cetății respective, fapt pentru care aceștia Îi cer Domnului să plece din hotarele cetății lor. 

„Fericitul Ieronim spune, în comentariul la Evanghelia după Matei, că aceștia au înțeles paguba făcută lor ca o mustrare spre pocăință, și I-ar fi cerut lui Iisus să plece din ținutul lor nu doar pentru că le-a produs o pagubă mare, ci văzând puterea lui Iisus, s-au smerit și s-au considerat ca fiind nevrednici ca El să stea în ținutul lor. Cu alte cuvinte, paguba respectivă le-a dat de gândit și s-au judecat pe ei înșiși ca fiind nevrednici. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus a îngăduit demonilor să intre în turma de porci pentru a arăta că ei au o putere limitată asupra oamenilor. (...) Petru Hrisologul spune că Hristos a permis demonilor să intre în turma de porci nu pentru a face voia lor, ci pentru a arăta cât de mare este dorința demonilor de a distruge viața”, a spus Preafericirea Sa.