Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Liturghie arhierească la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Liturghie arhierească la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Irina Ursachi - 03 Martie 2021

În Duminica 34-a după Rusalii Prea­sfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Epis­cop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădău­ților, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava.

În cuvântul de învățătură ierarhul a tâlcuit Pilda Întoarcerii Fiului risipitor.

Ierarhul a atras atenția asupra felului în care este bine să fie manifestată adevărata pocăință. „Pocăința adevărată este o pocăin­ță care mă luminează, mă îm­plinește și mă face și pe mine să mă simt iertat și bucuros. Atunci când mă întorc cu toată ființa mea, las în urmă tot ce am greșit și rămâne locul gol și Dumnezeu îl umple. Și cu ce umple Dumnezeu nu poate decât bucurie să aducă.”

În încheiere, Preasfinția Sa a făcut un îndemn la re­cu­noștință, la smerenie și la pocăință cu bucurie: „Ca să pot să-mi păstrez starea de iertare, trebuie ca și în lunea întoarcerii fiului risipitor și toată viața de după să în­so­țesc pocăința cu smerenie per­manentă. (...) Semnul că am fost iertați și că am sim­țit și am lucrat iertarea și re­primirea de către Dumnezeu Tatăl cel ceresc este o per­manentă recunoștință, o permanentă mulțu­mire. Mul­țumirea că, Doamne, nu ne-ai lăsat să stăm cu porcii, mulțumirea că ne-ai aștep­tat și că ne-ai primit. Mul­țu­mirea că ne-ai iertat. Mul­țu­mirea că nu Ți-ai mai adus aminte de păcatele noastre. Mulțumirea că ne faci fii, mul­țumirea că nu ne faci slugi”.