Monahia Teodosia Laţcu, comemorată la Braşov

Casa de Cultură a Studenţilor din Braşov a găzduit marţi, 17 martie, o seară de poezie şi muzică, prin care a fost comemorată poeta Zorica Laţcu, cunoscută sub numele de Teodosia, după intrarea în monahism. Momentul a marcat cei 98 de ani de la naşterea maicii de la Vladimireşti, a cărei operă poetică religioasă a impresionat de-a lungul timpului.

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia Social-Culturală „Suflet Transilvan“, condusă de preotul Costin Butnar, în parteneriat cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Braşov şi Colegiul Naţional „Unirea“ din oraş. Înainte de eveniment, un sobor de preoţi a oficiat un Parastas pentru maica Teodosia Laţcu. Slujba religioasă a fost oficiată în capela studenţească din cadrul Casei de Cultură din Braşov, iar din soborul slujitor au făcut parte pr. prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu, protopopul de Săcele, Sorin Şerban, şi pr. Costin Butnar.

Primul moment artistic de pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Braşov a fost oferit de un grup de elevi ai Colegiului „Unirea“, care a prezentat un recital din poezia religioasă a Maicii Teodosia. 

Mai apoi, membrii ASCOR Braşov au continuat manifestarea cu un moment de poezie şi cântec. Au urcat pe scenă în faţa publicului şi tineri artişti din Braşov, Sibiu şi Miercurea Ciuc, printre care Patricia Thomits, Vlad Pârău, Iulia Lupşa, Alina Doroftei şi Andreea Suciu.

„Au evocat personalitatea Maicii Teodosia atât părintele profesor Ovidiu Moceanu, cât şi doamna profesor Cecilia Sosu, dar şi ziarista Camelia Onciu. În cadrul evenimentului, a fost proiectat şi un film documentar în care personalitatea Maicii Teodosia este prezentată de doamna Aspazia Oţel-Petrescu. Seara s-a încheiat cu recitalul invitaţilor speciali: Florin Thomits din Sibiu şi Nicu Zotta din Buzău“, ne-a spus pr. Costin Butnar.

Prigonită de comunişti

Monahia Teodosia (Zorica) Laţcu s-a născut la Braşov, pe 17 martie 1917, şi a trecut la cele veşnice pe 8 august 1990. Încă din perioada studenţiei la Cluj-Napoca, unde a urmat cursurile Facultăţii de Filologie şi ale Facultăţii de Limba şi Literatura Franceză, Zorica Laţcu a scris versuri de o adâncă profunzime şi de o frumuseţe artistică aparte. Între volumele de poezii publicate amintim: „Insula Albă“ (Sibiu, 1944), „Osana Luminii“ (Cluj-Napoca, 1947) şi „Poemele iubirii“ (Craiova, 1949). La 8 octombrie 1950, tânăra poetă a fost tunsă în monahism la Mănăstirea Vladimireşti, primind numele Teodosia. Aici, a continuat să scrie poezii, dar regimul comunist avea s-o pună la grele încercări. În 1955 a fost arestată pentru o lună, timp în care a fost bătută până când i s-a afectat grav starea de sănătate. În februarie 1956 a fost transferată la Spitalul-Penitenciar Văcăreşti, de unde a fost eliberată în cele din urmă. După puţin timp a fost arestată din nou şi ţinută vreme de trei ani la Constanţa. În 1959 a fost eliberată şi forţată să locuiască aproape de Brăila. S-a reîntors la Braşov în 1970, unde a locuit până în 1990, când a reuşit să reînfiinţeze Mănăstirea Vladimireşti. Aici a trecut la Domnul, lăsând în urmă zeci de poezii nepublicate, traduceri din Sfinţii Părinţi şi alte scrieri. Prin grija regretatului arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea „Brâncoveanu“ de la Sâmbăta de Sus, în 1999 şi 2000 i-au fost reeditate două volume de poezii, prin care cititorii au redescoperit unicitatea operei creştine a monahiei Teodosia Laţcu.