Nesfârşită rugăciune la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva

În fiecare an, la mijloc de octombrie, Iaşul devine, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei româneşti. Un loc în care credinţa, evlavia şi smerenia se adună într-o nevăzută rugăciune, ce se înalţă spre cer din gândurile şi sufletele a mii de pelerini care vin să o cinstească pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva.

Aşezaţi la un rând ce atinge aproape un kilometru, pelerinii sosiţi în miez de noapte din toate colţurile ţării aşteaptă cuminţi să ajungă la racla cu moaştele sfinte. Străduţele înguste ale Iaşului vechi sunt, în aceste zile, înţesate de oameni. Oraşul pare mai însufleţit ca oricând, iar peste tot pluteşte, într-un amestec straniu, dar mângâietor, miros de busuioc proaspăt, de tămâie şi de ceară topită. E tabloul sumar al unui oraş care, la ceas de octombrie, îşi sărbătoreşte ocrotitoarea, adăpostind cu generozitate între zidurile sale nu numai ieşeni, ci mii de creştini ortodocşi din toată ţara.

Auzim adesea, cu prilejul marilor hramuri ale Ortodoxiei, în buletinele de ştiri, că aceste sărbători nu fac decât să scoată la iveală oameni bătrâni şi habotnici. Ni se prezintă, în fiecare an, scene devenite deja clasice pentru presa tabloidă: înghesuială, oameni leşinaţi, partea comercială a sărbătorii religioase.

Însă, ca aproape de fiecare dată, se pierde din vedere esenţa acestor zile speciale ale Bisericii noastre. Nu cred că un pelerin venit din Bucureşti sau Constanţa, din Maramureş sau Timişoara stă 12 ore sau mai bine la rând numai din dorinţa de a mânca, la sfârşit, nişte sarmale.

Ca să vă convingeţi că aşa stau lucrurile, poposiţi măcar o dată în viaţă la hramul Sfintei Parascheva de la Iaşi. Veţi fi cuprins, vă asigur, de un amestec de evlavie, emoţie şi, mai ales, de linişte.

Tabloul pelerinilor ce urcă, smeriţi, străduţele ce duc spre Mitropolie e unic şi tulburător. Unii murmură încet rugăciuni, alţii se gândesc, poate, la necazurile ce le-au lăsat acasă, unii aprind lumânări, alţii duc icoane sau bucheţele de busuioc în mâini. Tuturor li se citeşte pe chip o bucurie lăuntrică, o stare de împăcare cu sine, ca într-o rugăciune. Iar sentimentul pe care ţi-l dă acest şir impresionant de oameni e înălţător. În asta constă, de fapt, esenţa unui pelerinaj la sfintele moaşte: în a te împăca, în faţa lui Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, în a lăsa, pentru o zi, deoparte grijile acestei lumi şi de a te dărui trup şi suflet frumuseţilor Dumnezeirii.

"Mă rog la Sfânta pentru toată lumea"

Mătuşa Ileana are 70 de ani pe muchie. A bătut cale lungă să ajungă la Iaşi. S-a pornit de două zile, iar de azi-dimineaţă s-a aşezat la coadă, înfruntând frigul unei dimineţi aspre, de octombrie, în speranţa că până spre seară va ajunge la sfintele moaşte. Vine tocmai de la Borşa, din Maramureşul istoric. "Am venit să mă vindec, că-s bolnavă. Am ştiut de mult de moaştele Sfintei şi am venit să mă închin şi eu", spune bătrânica. Nu s-a pornit singură la un aşa drum anevoios. A venit cu o vecină, Ileana Donci, care de 20 de ani participă neîntrerupt la hramul Sfintei Parascheva de la Iaşi să se roage pentru sănătatea familiei.

Şi mătuşa Maria a venit tot din Maramureş, de la Breb. "Credinţa şi dragostea m-au îndemnat să vin din nou la Sfânta Parascheva. Prin rugăciunile ei, Dumnezeu ne ajută", spune mătuşica.

Dacă apuci să stai de vorbă cu pelerinii, să încerci să le afli poveştile de viaţă, gândul cu care au venit la "Sfânta", cum o numesc, generic, cu toţii, nu te-ai mai despărţi de ei. Într-o lume ca aceasta, în care trăim, prea grăbită să aibă timp a se mai gândi la aproapele, ei, pelerinii, găsesc timp de rugăciune şi loc în gândurile lor şi pentru cei din jur, semenii noştri. "Mă rog la Sfânta pentru toată lumea: şi pentru copiii mei, şi pentru tineretul nostru, pentru toată lumea. Mă rog să fie pace şi linişte în ţară, să fie credinţă în popor. Simt de fiecare dată ajutorul Cuvioasei Parascheva. Cum plec de-aici, cum din urmă îmi vine plata", povesteşte mătuşa Eufrosina Nica, de 72 de ani, Târgu Ocna - Bacău.

"Biserica-i gazda noastră"

O parte dintre pelerinii sosiţi la Iaşi au trecut deja pe la baldachinul cu moaştele Sfintei, însă n-au plecat înapoi, spre casă. Au rămas să participe la slujbele din aceste zile, de la Catedrala mitropolitană, să simtă pe deplin bucuria şi sfinţenia sărbătorii. Unii dintre ei nu şi-au luat nici măcar gazdă. Se mai odihnesc din când în când pe treptele din curtea Mitropoliei, beau un ceai cald, mănâncă un colăcel şi apoi merg din nou la slujbe. Trec peste toate: şi peste frigul pătrunzător, şi peste oboseală, şi peste nesomn, convinşi fiind că în aceste zile e nevoie de jertfă pentru a te apropia cât mai mult de sensul adevărat al sărbătorii. Aşa am găsit un grup de femei din judeţul Botoşani, odihnindu-se pe o scară de piatră, după deja o zi şi o noapte de stat la rând şi de priveghere. "Am 25 de ani de când vin neîncetat la Sfânta Parascheva. Dacă n-aş veni, aş fi bolnavă. Vin pentru credinţa mea. Nu-mi trebuie nici gazdă, nici adăpost. Stau la rând, merg la slujbe; biserica-i gazda noastră cea mai bună. Eu trei zile nu am casă, nici copii", ne spune Anica Dubei, de 73 de ani, din Drăguşeni - Săveni.

Alături de ea, fără să trădeze oboseala nopţilor de nesomn de până acum, stă mătuşa Natalia Ailoaie, de 84 de ani. Nu simte frigul, nu-i trebuie mâncare. Vrea doar să o ajute Dumnezeu să reziste pe tot parcursul hramului: "În fiecare an, eu ştiu că trebuie să vin aici. Pot, nu pot, trebuie să ajung. Sfânta Parascheva ne cheamă să venim să ne rugăm pentru sănătatea noastră".

Momente importante ale hramului

Anul acesta, pelerinii sosiţi la Iaşi au bucuria de a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dar şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Racla cu mâna dreaptă a Sfântului a fost adusă sâmbătă, 9 octombrie, de o delegaţie condusă de arhimandritul Partenie, stareţul Mănăstirii "Sf. Pavel" de la Muntele Athos. Duminică seara (10 octombrie), moaştele celor doi Sfinţi au fost scoase în tradiţionala procesiune intitulată "Calea Sfinţilor".

Ieri, în jurul prânzului, a sosit la Iaşi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care desfăşoară o vizită canonică în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în perioada hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, la invitaţia Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan.

Astăzi, PF Patriarh Daniel oficiază slujba Sfintei Liturghii pe esplanada din faţa Catedralei mitropolitane din Iaşi, iar mâine, la ora 10:00, va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, în cadrul unei festivităţi ce va avea loc în Aula "Mihai Eminescu" a universităţii ieşene.

Sâmbătă, 16 octombrie, la ora 10:00, Prefericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia o slujbă de pomenire la 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui ieromonah Paisie Olaru, la mormântul acestuia din cimitirul Mănăstirii Sihăstria. De asemenea, Prefericirea Sa va oficia duminică, 17 octombrie, slujba de resfinţire a Mănăstirii Golia şi Sfânta Liturghie.

Hramul Sfintei Parascheva de la Iaşi, sărbătoare de dimensiune naţională şi internaţională

Hramul Sfintei Parascheva s-a transformat, în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (1990-2008), dintr-o sărbătoare cu caracter local şi regional într-una de dimensiune naţională şi chiar internaţională.

De altfel, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este una specială pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care are o evlavie deosebită la Sfânta ocrotitoare a Moldovei, aceasta fiind şi ocrotitoare a bisericii din satul Dobreşti, satul natal al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române.

Potrivit estimărilor Jandarmeriei Iaşi, anul acesta sunt aşteptaţi la hramul Cuvioasei Parascheva peste 200.000 de pelerini. "Acum sunt aproximativ 10 mii de pelerini, care formează un rând de aproape un kilometru, şi estimăm că numărul total al pelerinilor care se vor închina la moaştele Sfintei Parascheva va trece de 200 mii", a declarat căpitan Mihai Cojocariu, purtator de cuvânt al Jandarmeriei Iaşi.