O biserică a neamului românesc la Velţ

Refacerea unei biserici presupune eforturi financiare deosebite pentru o parohie şi de cele mai multe ori situaţia materială a comunităţilor nu permite iniţierea unor astfel de proiecte. În satul Velţ din judeţul Sibiu, biserica parohială a renăscut prin donaţii oferite de oameni din întreaga ţară, la uşa cărora a bătut parohul pentru a-i ruga să le salveze lăcaşul de închinare.

Satul Velţ se află în Podişul Târnavelor, foarte aproape de centrul ţării, între localităţile Sibiu şi Sighişoara. Localitatea face parte din organizarea administrativă a comunei Bazna şi se învecinează cu localitatea care dă numele comunei, renumită pentru centrul balnear şi baza de tratament de aici. Situat la câţiva kilometri de oraşul Mediaş, satul Velţ este foarte vechi. Numele său, care înseamnă „vale“, apare în documente încă din secolul al XIV-lea, când sătenii erau implicaţi într-un proces legat de pădurile de lângă localitate. De-a lungul timpului, documentele menţionează mai multe lucruri legate în special de viaţa comunităţii săseşti. În anii de după evenimentele din 1989, satul a început să se depopuleze, în prezent numărând mai puţin din 200 de familii, majoritatea române.

Anul trecut, comunitatea a trăit clipe istorice şi de o intensă bucurie aduse de binecuvântarea lucrărilor de renovare şi de înfrumuseţare a bisericii ortodoxe din sat. Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a sfinţit lucrările de la Biserica „Buna Vestire“ din Velţ, iar de atunci lăcaşul a redevenit un simbol şi un centru spiritual pentru comunitate. Lăcaşul de cult a fost ridicat la 1903, fiind o zidire modestă, pe măsura posibilităţilor avute de comunitatea românească din Velţ.

Ajutor de la 146 de mănăstiri şi 146 de parohii

Dincolo de bucuria unei astfel de sărbători a stat, însă, o poveste impresionantă. Starea avansată de degradare din ultimii ani cerea intervenţii urgente. 

„În 2009, la 1 iunie, am evaluat starea bisericii şi împreună cu doi specialişti, am hotărât că trebuie să salvăm biserica de la degradare. S-a crezut la acea dată că prin efectuarea unui drenaj, nu va mai fi nevoie de o lucrare de subzidire, mult mai complexă şi mai costisitoare. În cinci zile am făcut drenajul şi colectam apa într-un bazin. În februarie 2010 a trebuit să pornim şi lucrările de subzidire, pentru că era necesar să facem izolaţii sub pereţi“, ne-a explicat parohul Bogdan Constantin Taifas.

În 2010 s-a dat jos toată tencuiala bisericii şi s-a refăcut planşeul prin înlocuirea celor 18 grinzi.

„Am pus mâna la lucru împreună cu muncitorii“, ne mărturiseşte părintele Taifas. Însă nu asta ne-a impresionat cel mai mult în istorisirea părintelui. Am aflat că banii necesari pentru susţinerea lucrărilor au fost adunaţi de 146 de mănăstiri şi 146 de parohii din toată ţara.

Conştient de faptul că resursele financiare ale parohiei sunt infime, părintele Taifas a brăzdat ţara în lung şi-n lat pentru a cere bani.

„Am mers personal, cu maşina, în 40 de judeţe, la schituri, mănăstiri şi biserici de parohie. Am făcut 120.000 de kilometri cu automobilul. Părintele Arsenie Boca are o vorbă frumoasă: «Mântuirea pe cale se face cu întrebare!». Am întâlnit oameni cu suflet mare, care ne-au oferit din puţinul lor fără a şti prea multe despre Velţ“, continuă parohul.

„Fiecare lucrare a avut crucea ei“

În anii următori, lucrările nu s-au oprit la biserica din Velţ. După refacerea planşeului, zidirii i s-a adăugat o turlă, pentru a schimba arhitectura bisericii, apropiindu-o de imaginea unor lăcaşuri de cult ortodoxe mai impunătoare. A urmat schimbarea catapetesmei şi a stranelor, realizate de meşterii Nicu Vasile şi Constantin Ursachi din Grumăzeşti, Neamţ. S-a schimbat şi mobilierul, s-a adus un clopot nou de la Mănăstirea Lugoj, iar în 2011 s-a început pictura. În lunile octombrie şi noiembrie din 2011, pictorul Gheorghe Adrian Ignat a împodobit altarul, iar în 2012 a finalizat lucrarea în toată biserica. Ar fi nedrept să nu amintim şi contribuţia velţenilor la aceste lucrări, fie prin bani, fie prin muncă.

„Credincioşii din Velţ au fost privilegiaţi, pentru c-au văzut cum evoluează lucrările, în timp ce majoritatea binefăcătorilor din ţară, preoţi şi credincioşi din Oradea, Braşov, Constanţa, Reghin, Sibiu sau Oneşti, nu au văzut cum lăcaşul nostru de închinare renaşte“, ne-a mai spus părintele Bogdan Constantin Taifas. 

Şi credincioşii din apropierea localităţii au susţinut lucrările de la Velţ. Preoţii şi enoriaşii din Mediaş, ori din satele învecinate au oferit materiale de construcţie pentru casa parohială, renovată în aceeaşi perioadă.

„Toate lucrările săvârşite în aceşti patru ani şi jumătate sunt brăzdate de Cruce. Fiecare lucrare a avut crucea ei şi nu întâmplător biserică noastră a fost resfinţită în anul închinat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei care au descoperit Lemnul sfânt pe care S-a jertfit Mântuitorul Iisus Hristos“, ne-a mai spus părintele.

Copiii au donat parchetul

În toată această poveste a renaşterii bisericii din Velţ sunt implicaţi sute de donatori din întreaga ţară, încât, ne spunea părintele paroh, lăcaşul de cult este privit de mulţi ca o biserică a neamului românesc.

„Când mi-a fost foarte greu, am găsit sprijin şi în familie. Mama a vândut tot aurul din casă şi mi-a oferit bani ca să câştigăm altfel de aur“, a mai spus părintele Taifas.

Un lucru deosebit, impresionant pentru sat şi pentru toţi cei care au aflat istoria acestor lucrări este legat de corul copiilor din parohie. Cei şapte copii din Velţ care, de aproape trei ani învaţă cântări bisericeşti şi colinde sub coordonarea parohului, sunt cei mai tineri donatori. Cu banii adunaţi din colindat, sume la care nici nu se visa, copiii au cumpărat parchetul aşezat acum pe podeaua bisericii.

„Ne-am dorit să avem grijă de viitorul nostru prin acest cor şi nu ne-am imaginat că micuţii vor oferi bănuţul lor pentru a cumpăra parchetul“, a menţionat părintele Bogdan Constantin Taifas.