Patriarhul României la Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou

„Iubirea smerită și milostivă nu se dobândește prin simpla voință, ci prin legătura cu Dumnezeu Cel smerit și milostiv, iar legătura aceasta se numește rugăciune”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel duminică, 13 mai. Preafericirea Sa a participat la Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, din Capitală. La finalul sfintei slujbe, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură.

Evanghelia Duminicii a 6-a după Paști, numită și a Vindecării orbului din naștere, continuă șirul pericopelor biblice din perioada de după Sfintele Paști, în care se prezintă o serie de vindecări săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos. Aceste minuni au rolul de a evidenția puterea mântuitoare și dătătoare de viață a Domnului Hristos, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Patriarhul României a explicat semnificația teologică a gestului Domnului Iisus Hristos prin care a vindecat orbul pomenit în Evanghelie, ungerea ochilor lui cu un amestec din salivă și tină: „Prin acest gest, Mântuitorul Iisus Hristos a arătat că poate reface natura umană neputincioasă și suferindă, întrucât El, Fiul lui Dumnezeu, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt, S-a aplecat spre pământ și, luând țărână, a făcut pe om și a suflat asupra lui duh de viață, precum a fost la Facerea lumii (cf. Facere 2, 7)”.

Prin trimiterea orbului din naștere la scăldătoarea Siloamului, Domnul Hristos a voit să reliefeze „ascultarea smerită și credința puternică a orbului, căci nu a cârtit din cauza neputinței sale și s-a lăsat călăuzit de puterea îndrumătoare a lui Dumnezeu”, a subliniat Preafericirea Sa.

Necredința, incapacitate spirituală

Evanghelia acestei duminici continuă cu convorbirea orbului din naștere cu cărturarii și fariseii. Aceștia, mânioși din cauza vindecării minunate din ziua sâmbetei și a mărturisirii că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, l-au alungat din sinagogă pe cel orb și l-au certat. Finalul acestei pericope relatează a doua întâlnire a Domnului Hristos cu cel vindecat. „Evanghelia are pentru noi o actualitate deosebită. Necredința, ca incapacitate spirituală a unor oameni de a crede în Dumnezeu, Creatorul universului și al omului, descoperit lumii deplin în și prin Hristos, se manifestă astăzi în mai multe forme: ateism, adică totală respingere a existenței lui Dumnezeu, însoțită adesea de ostilitate față de credință, și religie în general; nihilism sau indiferență față de valorile credinței; secularizare, care nu este un ateism, ci o delăsare și o decădere duhovnicească, încât omul secularizat este omul care nu se mai roagă. Chiar și când este credincios, în principiu, el nu este practicant, el nu vine la Biserică, nu se roagă dimineața și seara, înainte și după masă. Rugăciunea nu este pentru el câștig, ci timp pierdut. Acesta este omul secularizat, care trăiește în delăsare duhovnicească, în uitare de Dumnezeu și în lipsă de comunicare cu El”, a spus Patriarhul României.

„Viața și sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, nu sunt drepturi”

De asemenea, Preafericirea Sa a spus că rugăciunea este calea prin care se întăresc credința și relația vie cu Dumnezeu. „Omul care se roagă se îmbogățește în iubire față de Dumnezeu și față de semeni. Omul care nu se mai roagă se înstrăinează de Dumnezeu, nu mai are iubire pentru Dumnezeu și nici iubire sfântă, smerită, jertfelnică față de semeni. Sfântul Isaac Sirul spune că iubirea curată se naște din rugăciune, adică este manifestarea și prezența iubirii dumnezeiești a lui Hristos Cel smerit și milostiv. Iubirea smerită și milostivă nu se dobândește prin simpla voință, ci prin legătura cu Dumnezeu, iar legătura aceasta se numește rugăciune. De aceea s-a spus că rugăciunea nu este doar o activitate a omului, ci este o lucrare a lui Dumnezeu în sufletul omului care se roagă. Deci, Evanghelia ne arată că starea normală a omului este aceea de a mulțumi lui Dumnezeu, iar activitatea cea mai ­înaltă a Bisericii se numește «Sfânta Mulțumire» sau Sfânta Euharistie, în care mulțumim lui Dumnezeu că există lumea, cerul și pământul, și că existăm și noi. […] Viața și sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, nu sunt drepturi. Nu este un drept al nostru de a exista și nici un drept al nostru de a fi sănătoși, ci sunt daruri care se păstrează, se cultivă și se mulțumește lui Dumnezeu pentru ele și semenilor care ne ajută să le întreținem”, a încheiat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La finalul cuvântului de învățătură, Preafericirea Sa a dăruit pentru biblioteca Paraclisului Patriarhal mai multe cărți teologice, duhovnicești și istorice, iar credincioșilor iconițe. În semn de recunoștință pentru binecuvântare și purtarea de grijă, arhim. Veniamin Goreanu, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane, în numele credincioșilor și al părinților slujitori de la Paraclisul Patriarhal, a dăruit Preafericirii Sale o icoană a Sfântului Ierarh Spiridon și un buchet de flori.