„Războiul de Independenţă a fost o dorinţă a întregului popor“

Sala „Conventus“ a Palatului Patriarhiei Române a găzduit marţi, 21 octombrie, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la victoria armatelor română şi rusă împotriva otomanilor (1877-1878), simpozionul cu tema „Semnificaţia Războiului de Independenţă din 1877 pentru popoarele ortodoxe din Balcani“. Diplomaţi, teologi şi istorici renumiţi din ţară şi din străinătate au reliefat rolul jucat de Bisericile Ortodoxe în cursul evenimentelor din 1877. La final a fost săvârşită o slujbă de pomenire în memoria ostaşilor căzuţi în timpul Războiului de Independenţă.

Evenimentul organizat la Patriarhia Română a reunit laolaltă personalităţi ale lumii bisericeşti şi istorici de renume din ţară şi din străinătate. Alături de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au prezentat mesaje, prelegeri sau scurte evocări ale momentului istoric din urmă cu 130 de ani Excelenţa Sa domnul Alexandr Ciurilin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Excelenţa Sa domnul Petar Vâlvov, reprezentantul Ambasadei Bulgare, reprezentanţi ai Guvernului, ai Secretariatului de Stat pentru Culte, ai Ministerului Apărării, istorici de la Universitatea Bucureşti, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ din Bucureşti, membri ai Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, precum şi ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

„Biserica şi-a întotdeauna adus aminte de cei care s-au jertfit pentru apărarea patriei şi a credinţei“

Rolul Bisericii Ortodoxe Române în timpul evenimentelor din 1877 a fost subliniat încă de la început, de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, în cuvântul festiv de deschidere, în care s-a arătat că în timpul Războiului de Independenţă, din anul 1877, Biserica Română a fost alături de popor, atât prin rugăciune, cât şi prin jertfa celor din parohii şi mănăstiri, care au sprijinit armatele române financiar, pentru buna desfăşurare a activităţilor de pe frontul de luptă.

„Biserica Ortodoxă Română, care totdeauna s-a identificat cu năzuinţele, cu bucuriile şi cu suferinţele poporului român, a contribuit substanţial la această victorie nu doar prin rugăciune, ci şi prin ajutor concret, uman, financiar şi material. Ea a fost aceea care, prin râvna ierarhilor şi a preoţilor iubitori de patrie, a sensibilizat şi a mobilizat pe români pentru ajutorarea cu hrană, cu îmbrăcăminte şi cu banii necesari cumpărării de arme pentru ostaşii români, plecaţi pe front, în sudul Dunării. Fidelă tradiţiei sale de veacuri, Biserica Ortodoxă Română şi-a adus întotdeauna aminte de cei care şi-au jertfit viaţa pentru apărarea patriei şi a credinţei, pomenindu-i la fiecare Sfântă Liturghie pe toţi eroii şi luptătorii căzuţi pe toate fronturile de luptă, din toate locurile şi din toate timpurile, dar a ştiut ca la unele soroace să-i cinstească şi prin astfel de momente comemorative, cum este cel de astăzi, în care să fie evocate curajul, vitejia şi spiritul lor de sacrificiu, dovedite cu prisosinţă pe câmpurile de luptă“, a arătat PS Ciprian Câmpineanul.

„Proclamarea independenţei a fost un gest politic de mare curaj“

Prelegerile ştiinţifice susţinute de către specialişti în istorie din România, Rusia şi Bulgaria a fost precedată de mesajul domnului Theodor Meleşcanu, ministrul Apărării Naţionale din România, transmis de domnul Grigorie Buciu, şi de mesajele ambasadorului Federaţiei Ruse la Bucureşti, domnul Alexandr Anatolievici, şi mesajul domnului Petar Vâlvov, însărcinat cu afaceri al Ambasadei Bulgariei la Bucureşti.

„Acest război, ca orice conflict armat, a fost consecinţa unei decizii politice pe care armata s-a străduit să o pună în aplicare şi să o îndeplinească cât mai bine. Proclamarea independenţei în Parlament a fost un gest politic de mare curaj al Statului român, după cel atât de inteligent al unirii Principatelor, care trebuia recunoscut şi consfinţit pe câmpul de luptă. România pornise pe drumul progresului şi s-a bucurat de suficientă autonomie pentru a începe şi parcurge programe de emancipare care să o scoată din orientalismul tradiţional, dar nu era suverană şi independentă pentru a se comporta pe deplin ca un stat european“, s-a arătat în mesajul transmis de ministrul Meleşcanu.

„În memoria naţională a popoarelor s-a păstrat amintirea victoriilor şi a pierderilor comune“

Excelenţa Sa, domnul Alexandr Anatolievici Ciurilin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, a evidenţiat faptul că „sacrificiile soldaţilor căzuţi pe câmpul de luptă în timpul Războiului de Independenţă nu au fost în zadar. Istoria a demonstrat poporului român şi tuturor celor din Balcani avantajele legate de cooperarea cu o Rusie prietenă şi de aceeaşi religie. În ultimii 130 de ani, relaţiile ruso-române au trecut prin încercări grele. Uneori, relaţiile noastre au avut chiar un caracter tragic, însă istoria nu ne-a împărţit, iar noi suntem legaţi de relaţiile vechi şi bune. În memoria naţională a popoarelor noastre s-a păstrat pentru totdeauna amintirea victoriilor şi a pierderilor comune din câmpurile de luptă a celor două Războaie Mondiale şi din timpul eliberării Balcanilor“, a mai spus ambasadorul Federaţiei Ruse.

Sute de călugări şi călugăriţe şi-au adus obolul lor la interesul general al ţării

La finalul sesiunii de mesaje, încheiate de cuvântul festiv al domnului Petar Vâlvov, însărcinat cu afaceri al Ambasadei Bulgariei la Bucureşti, au urmat trei prelegeri ştiinţifice care s-au referit la semnificaţia Războiului de Independenţă din 1877 pentru popoarele ortodoxe din Balcani.

După intervenţia cercetătorului rus Vladimir Zolotariov, care a arătat că războiul ortodocşilor din Balcani a fost just şi eliberator, scurta istorie a implicării poporului bulgar în evenimentele petrecute acum 130 de ani a fost prezentată de către Ştefan Doinov, de la Facultatea de Istorie din Sofia.

În încheierea prelegerilor, profesorul Gheorghe Zbuchea a arătat că în trecutul istoric al neamului nostru s-a ajuns la o adevărată comuniune între conştiinţa ortodoxă şi cea românească. Aceasta a fost una dintre trăsăturile specifice ale evoluţiei istorice la români.

„Încă din primăvara anului 1877, Biserica Ortodoxă Română s-a situat clar pe poziţiile naţionale, patriotice. Slujitorii cultului au făcut clar atunci deosebirea între ceea ce erau războaiele nedrepte, de jaf şi cucerire, şi cele îndreptăţite şi, ca atare, au sprijinit clar idealul naţional (...). Pe lângă slujitorii Bisericii, cu calităţile lor preoţeşti pe care le exercitau, la chemarea unor înalţi ierarhi, din iniţiativa mitropolitului primat de atunci, Calinic Miclescu, numeroşi călugări şi călugăriţe s-au alăturat armatei, urmând a fi infirmieri sau brancardieri. Ştim că, numai la început, doar din jurul Bucureştiului, de la Mănăstirile Cernica, Căldăruşani, Ţigăneşti şi Pasărea, s-au alăturat armatei române. Ulterior, acestora li s-au adăugat alţi 100 de călugări şi călugăriţe ce şi-au adus obolul lor la interesul general al ţării. Astfel, la 1877-1878, românii, dar şi cei mai mulţi dintre fraţii lor ortodocşi din spaţiul balcanic şi sub oblăduirea bisericilor lor naţionale şi a ierarhilor acestor, îşi realizau un deziderat istoric, pe care şi-l doriseră şi pentru care luptaseră multă vreme. Pentru toţi aceştia s-a deschis, practic, o nouă eră în dezvoltarea lor liberă şi independentă, în afirmarea lor statală pe cele mai diverse planuri“, a remarcat profesorul Zbuchea.

„Independenţa este o lucrare sfântă de afirmare a credinţei ortodoxe în libertate“

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat punctele centrale ale prelegerilor, arătând că „în cadrul acestei întâlniri ştiinţifice şi liturgice s-a arătat că Războiul de Independenţă a fost o necesitate istorică şi o dorinţă populară foarte puternică. Nu a fost doar o ambiţie a conducătorilor politici, ci o dorinţă a întregului popor, urmare a unei suferinţe îndelungate sub stăpânirea otomană. Cooperarea militară ruso-română a fost o necesitate practică şi o binefacere. Când idealul este comun, se găsesc căile de a ajunge la rezultate pozitive. Este foarte important să înţelegem că pentru noi, ortodocşii din Balcani, independenţa este bazată pe o cooperare frăţească, ortodoxă. Independenţa este o lucrare sfântă de afirmare a credinţei ortodoxe în libertate. Recunoştinţa faţă de jertfele celor ce au luptat pentru independenţa şi demnitatea popoarelor ortodoxe trebuie cultivată mai des, atât prin evocare ştiinţifică, cât şi prin evocare spirituală“, a mai spus Părintele Patriarh.

Momentul comemorativ al eroilor mutaţi la Domnul în timpul Războiului de Independenţă s-a încheiat cu slujba parastasului, săvârşit în sala „Europa Christiana“, de către Părintele Patriarh Daniel, împreună cu PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, şi PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, la care au fost prezenţi toţi cei care au participat la simpozion.