Rugăciune, credinţă şi istorie la Biserica Domnița Bălașa din București

Astăzi, 18 octombrie, la Biserica Domnița Bălașa, Paraclis Patriarhal din București, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal. Credincioşii şi clericii prezenţi s‑au putut închina cu acest prilej cinstitelor moaște ale Sfintei Cuvioase Elisabeta (safta) Brâncoveanu de la Văratec.

Ziua de astăzi a fost un moment de bucurie duhovnicească pentru comunitatea din jurul Bisericii Domnița Bălașa din București. Credincioșii au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte: părintele paroh Ștefan Ababei, consilier patriarhal; pr. prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal, și pr. conf. dr. Zaharia Matei, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a evidențiat marea milă a lui Dumnezeu care vine să aline durerea omenească înainte ca oamenii să o ceară de la Dumnezeu. „Moartea unui tânăr este întotdeauna o rană adâncă, o tăcere dureroasă care nu poate fi mângâiată cu vorbe. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: «nu vorbele, ci lacrimile mamei au fost cuvintele prin care Hristos a fost mișcat să lucreze minunea». Femeia văduvă și îndoliată nu cere ajutorul, ci Fiul lui Dumnezeu, Hristos‑Domnul, Se apropie de ea. Evanghelia spune: «Văzând‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea». Mila, sau compasiunea, înseamnă a suferi împreună cu cineva, adică a purta suferința lui, a‑l ușura. Compasiunea profundă a Domnului la care face referire textul Evangheliei se exprimă şi fizic, adică poate fi trăită și trupește, îngăduindu‑ne astfel să intrăm în comuniune cu aproapele nostru, să aducem alinare, mângâiere. Hristos nu doar o privește cu milă, ci suferă împreună cu ea”, a spus Preasfinția Sa.

Ierarhul a vorbit și despre înțelesul tainic al pericopei evanghelice: „Văduva fără nume este umanitatea întreagă, care L‑a pierdut pe Dumnezeu, Mirele ei. Iar fiul mort este omul căzut în păcat, despărțit de Dumnezeu, de Izvorul vieții. Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune că: «omul care se desparte de Dumnezeu trăiește o moarte înainte de moarte». Dar Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vine în cetatea lumii noastre, Nain, care înseamnă «frumos», pentru a‑i reda omului viața și frumusețea pierdute prin păcat. Hristos Domnul atinge sicriul lumii și poruncește: «Scoală‑te!» Aceasta este misiunea lui Hristos: să învieze firea omenească întreagă”.

La finalul slujbei, ierarhul a adresat un cuvânt de mulțumire: „Dorim să ne exprimăm bucuria de a sluji astăzi aici, de a ne ruga și a fi împreună cu toți credincioșii și o parte din obștea Mănăstirii Văratec, în frunte cu preacuvioasa maică stareță Iosefina Giosanu, într‑un loc atât de încărcat de istorie, de rugăciune și de mărturie a dreptei credințe precum este Biserica Domnița Bălașa din București. Prezența dumneavoastră aici are o semnificație aparte, deoarece între această biserică și Mănăstirea Văratec există o legătură duhovnicească pe care timpul nu a slăbit‑o, ci, dimpotrivă, a făcut‑o și mai grăitoare. Această legătură s‑a format prin activitatea Sfintei Cuvioase Elisabeta Safta Brâncoveanu, o personalitate fascinantă a istoriei noastre, care și‑a pus viața și bunurile în slujba Bisericii și a semenilor săi. Sărbătoarea de astăzi este mai mult decât un prilej de bucurie pentru comunitatea acestei biserici. Este o mărturie a unității duhovnicești dintre o vatră monahală foarte cunoscută, Mănăstirea Văratec, și o biserică de parohie a Capitalei, simbol al credinței și suferinței Brâncovenilor”.

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oferit Diploma Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame) cu medalie Mănăstirii Văratec.

Maica stareță stavrofora Iosefina Giosanu a rostit un cuvânt de mulțumire: „Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ne aflăm în această biserică pentru că am dorit ca o parte dintre cele 300 de călugărițe de la Mănăstirea Văratec să venim la Biserica Domnița Bălașa pentru a ne ruga și a o cinsti împreună pe Sfânta Elisabeta Brâncoveanu de la Văratec. Pentru noi, obștea mănăstirii, Sfânta Elisabeta este un model de trăire a vieții în Hristos. Ne bucurăm pentru că am reușit să participăm la slujba Sfintei Liturghii împreună”.

La finalul evenimentului, părintele paroh Ștefan Ababei, consilier patriarhal, a adresat un cuvânt de mulțumire: „Mulțumesc Preasfinției Voastre, vă mulțumesc preacuvioasă maică stareță și vreau să vă asigur că acest dar pe care, prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu aprobarea Înaltpreasfințitului Teofan și prin bunăvoința dumneavoastră și a maicilor ostenitoare, l‑ați oferit bisericii noastre aduce multă bucurie duhovnicească în sufletele noastre. Moaștele Sfintei Cuvioasei Elisabeta ne responsabilizează și ne fac să încercăm să trăim după modelul vieţuirii sfintei”.