Sf. Ap. și Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân

Sf. Ap. și Evanghelist Luca este autorul a două cărți din Sfânta Scriptură a Noului Testament: Evanghelia care îi poartă numele și Faptele Sfinților Apostoli. În imnografia zilei sale de prăznuire este numit „Apostol Sfânt și Evanghelist”, care „împreună cu Pavel a luminat tot pământul”, și este cinstit ca „doctor și ucenic iubit”, care „vindecă cu doctoria cea de taină patimile sufletului și ale trupului”.

Din aghiografie aflăm că a fost medic și pictor: „Luca, marele Apostol și Evanghelist, era din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meșteșugul, având și știința zugrăvirii desăvârșit”. Sfântul Apostol Pavel îl numește „doctorul prea iubit” (Coloseni 4, 14) pe cel care i-a fost alături în propovăduirea Evangheliei.

Ca medic, avea o cultură temeinică, specifică timpului în care a trăit, ceea ce îl situa în pătura superioară a societății romane. Pe lângă această profesie nobilă, el era și pictor, fiind considerat de tradiția eclesială întemeietorul picturii creștine. Potrivit acestei tradiții, el a pictat chipul Maicii Domnului, realizând prima icoană închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform aghiografiei, el este primul pictor de icoane din istoria Bisericii.

Din Viețile Sfinților aflăm că el cunoștea „bine limba egipteană și greacă”, fiind și un cunoscător al iudaismului, pe care îl studiase chiar la Ierusalim. Despre plecarea sa pe drumul urmării lui Hristos, aceeași sursă aghiografică menționează: „În acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos, petrecând pe pământ cu oamenii, semăna sămânța cuvântului mântuirii, care, crescând și în inima lui Luca, fiind un pământ bun și răsărind, a adus rod însutit; căci Luca, auzind învățătura înțelepciunii din gura lui Dumnezeu, mai multă știință a scos de acolo decât din școlile elinești și egiptene, pentru că a învățat a cunoaște pe adevăratul Dumnezeu, a crede în El și a învăța și pe alții credința”. Tradiția Bisericii îl socotește în numărul celor 72 de ucenici ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Tradiția aghiografică îl identifică drept ucenicul care, alături de Cleopa, în Duminica Învierii, pe drumul către Emaus, a fost însoțit de Domnul Hristos Cel înviat, Care li S-a descoperit la frângerea pâinii: „când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El S-a făcut nevăzut de ei” (Luca 24, 30-31).

Cu mintea luminată de Hristos Domnul, doctorul Luca devine vestitor al Evangheliei, alături de Sfântul Apostol Pavel, fiind învrednicit, prin harul Duhului Sfânt, să ne lase în scris Cuvântul lui Dumnezeu.

„În Evanghelia sa, Sfântul Luca istorisește amănunțit activitatea Mântuitorului Hristos, desfășurată mai ales în Galileea, Pereea și Ierusalim. (...) Vestirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Buna Vestire a Nașterii Mântuitorului, nașterea Înainte-mergătorului, Tăierea împrejur și înfățișarea la templu a Pruncului Iisus și Întâmpinarea Lui de către dreptul Simeon și prorocița Ana, călătoria la Ierusalim a Mântuitorului se întâlnesc doar în Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Luca” (Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, „Viața Sfântului Apostol și Evanghelist Luca”, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2011, p. 137).

El îi este alături Sfântului Apostol Pavel la Roma, atât în vestirea Evangheliei, cât mai ales în timpul întemnițării acestuia. După moartea martirică a Apostolului neamurilor, continuă lucrarea acestuia de vestire a Evangheliei în Dalmația, Galia, Italia, Macedonia și, mai ales, în Grecia.

În Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul al II-lea, la luna octombrie, se menționează: „Sfântul Luca a murit mucenicește în cetatea Teba, din Beoția Greciei, la adânci bătrâneți, în vârstă de peste 80 de ani, pe la anul 84. În anul 357, moaștele sale au fost mutate la Constantinopol, în biserica Sfinții Apostoli. După căderea Constantinopolului, moaștele sale au fost răscumpărate de la otomani de către creștinii sârbi, dar, în cele din urmă, au ajuns în Occident. Astăzi, capul Sfântului se păstrează în catedrala Sf. Vitus din Praga (Cehia), mâna dreaptă la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, iar restul moaștelor la Padova (Italia), de unde o mică parte a fost retrocedată bisericii din Teba (Grecia), unde se află și mormântul Evanghelistului”.