Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul, „al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos”, a fost cinstit cu multă evlavie pe Colina Bucuriei luni, 20 iulie, de credincioșii adunați în rugăciune la Catedrala Patriarhală din Capitală. Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
După lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Luca 4, 22-30), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat faptul că, asemenea prorocilor din vechime, Mântuitorul Hristos nu S-a bucurat de aprecierea locuitorilor cetății Sale, motiv pentru care le-a amintit acestora despre trimiterea Prorocului Ilie, în vremea secetei, la o văduvă din Sarepta Sidonului, și despre vindecarea de lepră, de către profetul Elisei, a sirianului Neeman: „Evanghelia de astăzi a fost rânduită întrucât, în întreaga sa viață, Sfântul Ilie Prorocul a fost urmărit de invidia, ura și dorința de răzbunare a regelui Ahab și a soției sale, Izabela. Auzind cuvintele de reproș pentru atitudinea potrivnică prorocilor și drepților trimiși către popor să vestească voia lui Dumnezeu, cei din sinagogă s-au umplut de mânie, L-au luat pe Iisus și L-au dus pe aripa muntelui pe care era zidită cetatea lor, vrând să-L arunce în prăpastie. Însă, trecând prin mijlocul lor, Mântuitorul a plecat, pentru că încă nu venise vremea ca să Se preaslăvească prin Pătimiri, prin Răstignire, moarte, îngropare și Înviere, prin Înălțarea la ceruri și șederea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl”.
În continuare, ierarhul a ilustrat cele mai reprezentative aspecte ale lucrării Sfântului Ilie, vorbind îndeosebi despre conflictul dintre acesta și familia regală a Regatului de Nord Israel: „Sfântul Ilie Tesviteanul a trăit cu aproape zece veacuri înainte de Mântuitorul Iisus Hristos și a fost o mare personalitate religioasă, un mare reformator și un restaurator al cultului Adevăratului Dumnezeu, așa cum rânduise Moise ca urmare a descoperirilor pe care le-a avut pe Muntele Sinai. Activitatea lui s-a desfășurat în timpul domniei regelui Ahab, care fusese căsătorit cu fiica păgână a regelui Sidonului. Ea a avut o influență nefastă asupra lui Ahab și asupra întregului Israel pentru că în Samaria, unde domnea Ahab, au fost construite două temple în cinstea zeului Baal și a zeiței Așera, și o mulțime de preoți și de profeți mincinoși slujeau la aceste temple și erau nelipsiți de la masa Izabelei, așa cum ne spune Cartea a treia a Regilor. (...) Seceta din acea vreme a fost profețită de Sfântul Ilie atunci când l-a înfruntat pe Ahab și i-a spus să dărâme templele și idolii celor două zeități. Dar el refuzând, Sfântul Ilie i-a prezis că va fi foamete mare peste tot pământul deoarece, vreme de trei ani și jumătate, cerul nu va da ploaie și nici măcar rouă. Într-adevăr, au urmat trei ani și jumătate de secetă groaznică, iar responsabil pentru această secetă Ahab l-a considerat pe Ilie și a trimis după el pentru a-l omorî, însă acesta s-a ascuns pe malul pârâului Cherit, nu departe de Iordan, unde era hrănit în fiecare dimineață de corbi, care îi aduceau pâine și carne. Când a secat pârâul, Dumnezeu l-a îndemnat să meargă dincolo de granițele Țării Sfinte, în părțile Sidonului, pentru că a poruncit unei văduve sărace să îl primească. Această femeie păgână din Sarepta o prefigura oarecum pe femeia cananeeancă față de care Mântuitorul a arătat atât de multă milă, vindecându-i fiica, atunci când predica Evanghelia în părțile Tirului și ale Sidonului”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.
.jpg)
