Sfinții Apostoli Petru și Pavel prăznuiți la Catedrala Patriarhală din București

În ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, astăzi, 29 iunie, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de slujitori ai sfântului lăcaș. Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat semnificația duhovnicească a acestei mari sărbători închinate celor doi corifei ai Apostolilor Mântuitorului Iisus Hristos.

Din soborul slujitorilor care s-au rugat împreună cu Episcopul-vicar patriarhal a făcut parte și părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

La momentul rânduit, după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a prezentat câteva repere din viața celor doi Sfinți Apostoli, așa cum sunt consemnate în Sfânta Scriptură: „Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este una în care privim spre doi oameni chemați din locuri diferite, cu temperamente și parcursuri de viață diferite, dar care au ajuns la aceeași măsură a iubirii față de Mântuitorul Iisus Hristos. Sfântul Apostol Petru se numea, înainte de întâlnirea cu Mântuitorul, Simon. Hristos i-a schimbat numele, așa cum am auzit și în Sfânta Evanghelie de astăzi, în Petru, Chefa, nume care înseamnă «piatră». Acesta s-a născut în Betsaida Galileei, tatăl său se numea Iona, iar fratele său era Andrei, cel dintâi chemat dintre Apostoli (Ioan 1, 40-41). Sfântul Andrei l-a adus la Mântuitorul, spunându-i: «Am găsit pe Mesia» (Ioan 1, 41). […] Chemarea Mântuitorului îi schimbă însă întreaga existență: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni» (Matei 4, 19). Atunci Petru își lasă mrejele și corabia și Îl urmează pe Hristos. Sfintele Evanghelii nu ni-l prezintă pe Petru ca pe un om lipsit de slăbiciuni. Dimpotrivă, ele îi scot în evidență firea omenească: curajos și temător, hotărât și schimbător, plin de râvnă, dar uneori lipsit de discernământ. […] Sfântul Apostol Pavel are un alt parcurs al vieții. El reprezintă modelul omului cultivat al lumii antice, foarte bun cunoscător al Legii Vechiului Testament și al culturii vremii sale, cetățean roman și călător prin cetățile Imperiului. Avea o personalitate puternică și o râvnă deosebită, însă, înainte de întâlnirea cu Hristos, această râvnă era îndreptată într-o direcție greșită. Pe drumul Damascului, unde mergea pentru a prigoni Biserica, L-a întâlnit pe Hristos Cel înviat. Lumina dumnezeiască l-a orbit, iar glasul Domnului l-a întrebat: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» (Faptele Apostolilor 9, 4). Atunci Saul a căzut la pământ și a descoperit adevărul pe care nu îl va mai uita niciodată: Hristos nu poate fi despărțit de Biserica Sa. Prin această întrebare, Domnul arată că orice rană adusă trupului Bisericii este o rană adusă lui Hristos Însuși. Cel care lovea comunitatea creștinilor Îl rănea, de fapt, pe Hristos”.

În continuare, Preasfinția Sa a evidențiat rolul celor doi Sfinți Apostoli în propovăduirea Evangheliei și în vestirea lui Hristos tuturor neamurilor.

„Privindu-i pe acești doi mari Sfinți Apostoli, descoperim un adevăr esențial pentru viața noastră: Dumnezeu nu a ales oameni lipsiți de slăbiciuni, ci oameni care au avut curajul să și le învingă, care s-au luptat cu propriile defecte și limite, dar care s-au lăsat desăvârșiți de harul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Petru ne învață că omul nu este definit de momentul căderii sale, ci de întoarcerea sa către Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne arată că trecutul unui om nu este mai puternic decât chemarea pe care Dumnezeu i-o adresează. Trăim într-o vreme în care omul este adesea judecat cu mare asprime pentru un singur moment al vieții sale. O slăbiciune devine o etichetă, o greșeală se transformă într-o condamnare, o cădere pare definitivă, iar trecutul pare, uneori, mai puternic decât posibilitatea schimbării. Sfinții Apostoli Petru și Pavel ne arată însă că Dumnezeu vede mai mult decât greșelile noastre. El vede omul în devenirea sa. Nu încetează niciodată să ne cheme, să ne ridice și să ne vindece. Sărbătoarea de astăzi ne cheamă și pe noi la mărturisire. Sfinții Apostoli Petru și Pavel nu au păstrat doar pentru ei bucuria întâlnirii cu Hristos, ci au devenit vestitori ai iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Sfântul Apostol Pavel spune: «Vai mie dacă nu voi binevesti!» (1 Corinteni 9, 16). Această conștiință apostolică ne este necesară și nouă astăzi. Chiar dacă nu toți suntem chemați să străbatem cetățile lumii asemenea Sfântului Apostol Pavel, să vorbim mulțimilor sau să săvârșim minuni asemenea Sfântului Apostol Petru, fiecare creștin este chemat să mărturisească iubirea lui Dumnezeu prin viața și prin faptele sale”, a explicat Preasfinția Sa.